PENTR U O VIA ŢĂ MA IBUNĂ Uniunea Eu ro pe ană in ve st eșt e în oameni prin Fo ndul so cial eur op ean

Transcriptie

1 Pentru o viaţă mai bună Comisia Europeană

2 Comisia Europeană și orice persoană care acţionează în numele Comisiei nu sunt răspunzătoare pentru utilizarea care poate fi dată informaţiilor conţinute în prezenta publicaţie. Fotografii: Comunităţile Europene Pentru orice utilizare sau reproducere a fotografiilor asupra cărora Comunităţile Europene nu deţin drepturi de autor, trebuie solicitată permisiunea direct de la deţinătorul (deţinătorii) drepturilor de autor. Europe Direct este un serviciu care vă ajută să găsiţi răspunsuri la întrebările pe care le aveţi despre Uniunea Europeană. Un număr unic gratuit (*): (*) Anumiţi operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele sau pot factura aceste apeluri. Numeroase alte informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa ( O fișă bibliografică, precum și un rezumat apar la sfârșitul prezentei publicaţii. Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2009 ISBN doi /29768 Comunităţile Europene, 2009 Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei. Printed in Germany TIPĂRIT PE HÂRTIE ÎNĂLBITĂ FĂRĂ CLOR

3 PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ Uniunea Europeană investește în oameni prin Fondul social european Comisia Europeană Direcţia Generală Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale și Egalitatea de Șanse Unitatea A.1 Manuscris finalizat în iunie 2009

4 2 Cuprins Tinerii Pregătire pentru profesia potrivită 10 Audrey Libers, de 21 de ani, s-a întors la studii în Champagne, Franța, pentru a se specializa ca asistent de florar. Posibilitatea de a-și câștiga traiul o provocare 12 Bruno De Almeida Aveiro, de 18 ani, a beneficiat de un proiect de educare și formare cu durata de trei ani pentru a obține un post de îngrijitor al parcurilor în Luxemburg. Gimnastică pentru o viață mai bună 14 Sheena Matthews, de 27 de ani, din Dublin, Irlanda, a urmat un curs pentru formarea antrenorilor sportivi și contribuie acum la pregătirea noilor instructori. Promisiunea estului 16 Bruno Texeira, de 29 de ani, și-a folosit contactele stabilite în cadrul unui stagiu în Indonezia pentru a crea o firmă de consultanță comercială în Porto, Portugalia O inițiativă sănătoasă 18 Radmila Petroušková, de 26 de ani, a deschis o cafenea cu produse organice în České Budějovice, Republica Cehă, după ce s-a alăturat unui proiect aparținând unor tineri antreprenori. Cultivarea tinereții și a vitalității 20 Yann Lelièvre, de 27 de ani, a primit susținere în realizarea unui plan de afaceri înainte de a deschide propriul magazin de articole sportive în Clermont-Ferrand, Franța Egalitatea între femei și bărbați Femeile la serviciu, vârstnicii la distracție 24 În timp ce Koulla Aggelou, de 38 de ani, lucrează ca menajeră în Augorou, Cipru, mama ei este îngrijită într-un centru de asistență de zi pentru vârstnici. Joacă la birou 26 Stephan Wittich, de 39 de ani, își poate continua activitatea de cercetare în timp ce fiica sa se află la creșă în incinta Universității din Viena, Austria Demararea unei afaceri turistice unice 28 Riikka-Leena Lappalainen, de 50 de ani, a avut succes cu hotelul familiei sale în regiunea Pohjois Savo din Finlanda, în urma unui proiect internațional pentru femeile antreprenor. Găsirea unui echilibru mai bun între viața profesională și cea personală 32 Gerard Jansen, de 53 de ani, lucrează de la distanță pentru angajatorul său, Consiliul Local al Apelor din Drachten, Țările de Jos. Femeia conduce 30 Jurnalista Beata Szozda, de 26 de ani, și-a creat propria publicație online cu profil automobilistic în Poznań, Polonia, după un curs de afaceri. Viitorul în propriile mâini 34 Katarína Vargová, de 37 de ani, a primit instruire și sfaturi care au ajutat-o să revină pe piața forței de muncă în Bratislava, Slovacia, după un concediu prelungit de maternitate.

5 Cuprins 3 Persoanele dezavantajate Handicapul nu reprezintă un obstacol în calea muncii 38 Andrzej Lubowiecki, de 47 de ani, a urmat un curs care ajută persoanele cu handicap parțial să candideze pentru locuri de muncă în Gdynia, Polonia, și a obținut a doua zi un post într-o societate specializată în pază și protecție. O rețetă de succes 40 Éva Gyulai, de 33 de ani, lucrează la restaurantul Titbit, destinat familiilor, din Szekszárd, Ungaria, după un an de formare ca bucătar O mână întinsă nevăzătorilor 42 La Universitatea din Letonia de la Riga, studenta Sarmite Gromska, de 21 de ani, primește în mod gratuit materiale de studiu în alfabetul Braille. Cum să trăiești cu durerea 46 Cu ocazia unui curs de formare profesională din Luxemburg, femeia de serviciu Otilia Marques, în vârstă de 54 de ani, a învățat cum să își învingă durerea de spate cauzată de reumatism, care o făcea incapabilă de muncă. Bucuria vieții la țară 44 Andrej Lovrencec, de 22 de ani, a urmat o formare profesională la locul de muncă, care a condus la angajarea sa în sectorul agricol în regiunea Prekmurje din Slovenia. Povestea Georgiei 48 Un program de reabilitare din Corfu, Grecia, i-a oferit Georgiei Chrisikopoulou, de 36 de ani, posibilitatea de a-și găsi un post de grădinar Lucrătorii în vârstă Echiparea pentru o nouă carieră 52 Jane Grøne, de 58 de ani, s-a calificat ca șoferiță de autobuz în Aalborg, Danemarca, grație unui curs de dezvoltare a competențelor profesionale. Recalificarea pentru o forță de muncă modernă 54 Obținerea de cunoștințe de operare pe calculator l-a ajutat pe Milan Nedbal, din Prusinovice, Republica Cehă, să obțină un nou loc de muncă în domeniul producției, după concediere Adevărata valoare a experienței 56 Un proiect care pune în contact angajatorii și lucrătorii în vârstă din Viena, Austria, a ajutat-o pe Roswitha Kerbel, în vârstă de 55 de ani, să obțină un loc de muncă la o organizație caritabilă care se ocupă cu strângerea de fonduri. Noi abilități și un sentiment al comunității 60 Un curs de tehnologia informației a determinat-o pe femeia de afaceri Aldona Mikalauskiene, de 71 de ani, să-și modernizeze firma de contabilitate din Lituania. Solidaritatea socială oferă o nouă speranță 58 Tsvetan Ivanov, de 62 de ani, a devenit asistent social în Vratsa, Bulgaria, mulțumită unui proiect de sprijinire a locuitorilor bătrâni, care nu își pot părăsi locuințele. Înapoi la lucru 62 Un curs de perfecționare a abilităților i-a permis lui George Mifsud, de 60 de ani, un nou început ca lucrător peisagist în Malta

6 Antreprenoriatul Mentoratul pune vehiculele pe pernă de aer pe drumul cel bun 66 Un proiect de mentorat i-a conferit lui Peeter Tarmet, de 32 de ani, instrumentele necesare pentru a-și promova plimbările cu vehicule pe pernă de aer în Tallinn, Estonia. Generarea energiei ecologice 68 Sandra Barnes-Keywood, de 37 de ani, a învățat cum să-și transforme pensiunea de lângă Chichester, din sudul Angliei, într-una ecologică. Harnic ca o albină 70 Normunds Zeps, de 31 de ani, a urmat un curs de formare despre conducerea unei mici afaceri și se ocupă cu apicultura în Kalupe, în Letonia rurală. Menținerea siguranței la fermă 72 Gaetane Anselme, de 40 de ani, a fost sfătuită cum să le sporească siguranța copiilor care vizitează ferma ei educațională din Valonia, Belgia O întreprindere de construcții are nevoie de fundații solide 74 José Salmerón Guindos, de 47 de ani, și-a transformat compania de construcții din La Huertezuela, Spania, datorită unui program pentru IMM-uri. Construirea unui viitor rural 76 Florin Istrate, de 39 de ani, îi ajută pe fermierii din Bărbulețu, România, să-și construiască resurse de trai viabile pentru ei și pentru familiile lor Competențe noi O a doua șansă, o nouă carieră 80 Marie Therese Vella, de 48 de ani, a avut șansa unui nou început datorită unui program de formare profesională pentru persoane în vârstă de peste 40 de ani, iar în prezent lucrează cu normă întreagă pentru o fundație de dezvoltare din Malta. Rezolvarea problemelor este mai simplă cu puțin sprijin 82 Formarea vocațională din Larnaca, Cipru, i-a oferit lui Andreas Apatzidis, de 41 de ani, posibilitatea de a obține postul de șofer de autodubă, care i se potrivește cu adevărat Un muncitor bun obține recunoaștere formală 84 Zsolt Korcz, de 34 de ani, a urmat un curs de formare profesională cu durata de un an și a obținut atestarea de zidar calificat, după ani de activitate ca lucrător în construcții în Zalaegerszeg, Ungaria. Investiția într-o noapte bună de somn 86 Daniel Dellisse, 50 de ani, a urmat un curs de reformare profesională în domeniul tehnic, prin intermediul companiei sale din Flandra, Belgia, astfel că a putut trece la schimburi de zi. Evoluție profesională 88 Sesiunile de formare intensivă au ajutat-o pe Biliana Filipova, în vârstă de 33 de ani, din Dupnitsa, Bulgaria, să facă față responsabilităților de conducere din ce în ce mai mari. Reactivarea cunoștințelor 90 Peter Meller, de 48 de ani, și-a reînnoit competențele de inginerie mecanică în Magdeburg, Germania, și și-a asigurat un loc de muncă în industria constructoare de mașini.

7 Cuprins 5 Educație și formare Valoarea tradiției 94 O bursă europeană i-a oferit antropologului român Monica Stroe, de 24 de ani, din București, România, oportunitatea de a-și aprofunda activitatea de cercetare. Susținerea creativității 96 Lui Harri Haanpää, de 33 de ani, i-ar plăcea să le transmită și altora competențele mass-media care l-au ajutat să își înființeze propria companie de producție cinematografică în Helsinki, Finlanda Salvați pădurea 98 Formarea profesională în domeniul silviculturii a ajutat-o pe Maria Balbina Soares Melo Rocha, de 59 de ani, să administreze proprietatea familiei de lângă Porto, Portugalia. O carieră în inovație 100 Datorită unei burse de cercetare, Simone Rossi, în vârstă de 33 de ani, din Umbria, Italia, s-a remarcat dezvoltând un nou sistem de energie solară și și-a asigurat un post permanent. Țeluri înalte 102 Lectorul universitar Nedas Jurgaitis, de 28 de ani, din Siauliai, Lituania, a beneficiat de instruire din partea unora dintre cei mai străluciți academicieni din Europa și a dobândit încrederea de care a avut nevoie pentru a avansa în carieră. Un exemplu de urmat 104 Actorul și muzicianul Mogens Lausen, de 44 de ani, a învățat cum să înființeze o companie care oferă consiliere personală în carieră, în Aarhus, Danemarca Incluziunea socială Înapoi pe drumul cel bun 108 Jana Urbanija, de 26 de ani, și-a revenit după o perioadă în care a abuzat de droguri și a urmat un program de pregătire informală, care i-a permis să înceapă studiile la Universitatea din Ljubljana, Slovenia. De pe străzi la parada modei 112 Fiorella, de 50 de ani, a trăit pe străzile Bolognei, Italia, timp de doi ani, înainte de a urma un curs de formare vocațională pentru persoane fără adăpost, care i-a permis să conducă un magazin de îmbrăcăminte. Comunicare pentru persoanele cu deficiențe de auz 116 MárioGreško, de30deani, și-aînvinsdeficiențelede auz și a obținut locul de muncă pe care și-l dorea în industria constructoaredemașini, după ce aînvățat să opereze pe calculator, în Bratislava, Slovacia. Noi competențe în tehnologia informației pentru un viitor mai bun 110 Rămas orfan de mic, Christos Giannakopoulos, de 27 de ani, a profitat de pregătirea sa în domeniul calculatoarelor și acum lucrează în comerțul cu amănuntul în Chalkida, Grecia. O mână ridicată, o șansă pentru răscumpărare 114 Un proiect de consiliere de viață i-a oferit lui Allan McGinlay, de 47 de ani, oportunitatea de a depăși experiența închisorii și de a găsi de lucru implicându-se în ajutarea altor foști infractori în Wishaw, Scoția. Zâmbiți, vă rog! 118 Anne-Lie Thuvesson, de 52 de ani, a primit ajutor pentru a învinge depresia și și-a deschis propriul magazin de delicatese în Hässleholm, Suedia

8 Combaterea discriminării Proiectul estonian de integrare își deschide porțile 122 Messurme Pissareva, de 37 de ani, a luat parte la un proiect pentru integrarea neresortisanților în societatea estoniană, în localitatea Jõhvi și acum conduce o afacere în domeniul imobiliar. Integrare profesională 124 Un stagiu de formare în logistica lanțurilor de aprovizionare a condus la un loc de muncă permanent pentru Serge Mbami, în vârstă de 38 de ani, din Limerick, Irlanda Drumul spre înalta societate 126 Amparo Navaja Maldonado, de 30 de ani, a fost promovată într-o funcție de supraveghere în cadrul unui hotel important, mulțumită unui program pentru comunitatea romă, în Sevilia, Spania. Cunoașterea înseamnă putere 130 Grație unui program de formare profesională pentru femei fără loc de muncă, Khadija Majdoubi, de 38 de ani, și-a împlinit visul de a deschide un salon de înfrumusețare în Amsterdam, Țările de Jos. Dorința de a se descurca de unul singur 128 Un program de dezvoltare pentru tineri l-a ajutat pe Abshir Abukar, de 25 de ani, să obțină un loc de muncă și să se integreze în cultura sa de adopție în Malmö, Suedia. Putere în diversitate 132 Cornelia Schultheiss, de 44 de ani, a fost sprijinită să lanseze un birou de consultanță care promovează înțelegerea interculturală în rândul oamenilor de afaceri în Berlin, Germania. Index alfabetic de subiecte 134 Lista proiectelor de investiție în oameni 142

9 Pentru o viaţă mai bună 7 Relatări personale de la Fondul social european Uniunea Europeană ce face ea, de fapt, pentru noi? Fondul social european este unul dintre răspunsurile la această întrebare. Investește în oameni: în aproximativ 10 milioane dintre aceștia, în fiecare an, în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Influența se resimte adesea la nivel personal,iar cele 54 de povești din acest volum arată modul în care FSE are un impact real în viața oamenilor reali. FSE a fost creat în 1957 și reprezintă astăzi aproximativ 10 % din bugetul UE. Acești bani sunt folosiți pentru a finanța o gamă vastă de proiecte individuale în întreaga UE, elaborate la nivel național și local pentru a răspunde nevoilor specifice ale persoanelor aflate în diverse situații. Acesta reflectă ideea profetică a fondatorilor UE, cu peste jumătate de secol în urmă, conform căreia unitatea între națiuni depinde de ceva mai mult decât de tratate și acorduri comerciale. FSE este o demonstrație practică de solidaritate între state membre și comunități, care le permite cetățenilor europeni să se adapteze la noile provocări care au evoluat de-a lungul anilor. Acesta implementează valorile comune ale societății europene,bazată pe un tratament corect și un trai decent pentru toată lumea. În practică acest lucru înseamnă acces la locuri de muncă, servicii medicale, locuințe și educație, precum și asistență și susținere pentru membrii mai vulnerabili ai societății. Dacă principala prioritate a FSE este să contribuie la integrarea profesională, aceasta nu înseamnă orice tip clasic de activitate profesională. Proiectele pe care le finanțează îi ajută pe oameni să își găsească locul de muncă potrivit: un post pentru care se pot pregăti și pe care îl pot păstra. Scopul proiectelor este să ofere recalificare și soluții alternative care le pot permite oamenilor să se integreze profesional și să diminueze presiunea asupra familiilor și comunităților. De asemenea, acesta este principalul instrument prin care UE îi ajută pe oameni să se adapteze la restructurări și vizează provocările pe care aceștia le întâmpină atunci când profită de dreptul lor de a se muta dintr-un stat membru în altul. Creșterea economică a UE poate fi obținută doar pe baza eforturilor și forței combinate a celor 500 de milioane de locuitori ai săi. Principiul-cheie care stă la baza FSE este autodeterminarea: a-i ajuta pe oameni să se ajute singuri, să aleagă singuri și să își îndeplinească propriile țeluri. Acest volum prezintă relatările a 54 de persoane care au profitat de oportunitățile oferite de inițiativele finanțate de FSE. Elementul comun al tuturor relatărilor este faptul că acestea sunt poveștile unor oameni care au decis să își îmbunătățească situația sau careaurefuzatsăsedea bătuți în fața obstacolelor sau aeșecurilor, uneori chiar în fața celor mai cumplite încercări. Toți au acționat pentru a-și îmbunătăți situația sau pentru a reveni pe linia de plutire. Dar au avut nevoie de omână de ajutor acea susținere suplimentară care le-a dat încrederea pe care proiectele FSE o pot oferi. Interviurile prezintă femei și bărbați, de toate vârstele, de la adolescenți la pensionari, din comunități urbane sau rurale, din toate țările Uniunii Europene. Acestea înfățișează antreprenori ambițioși cu idei de succes, părinți care jonglează cu munca și îngrijirea copiilor, persoane care se luptă să învingă handicapurile mentale sau fizice și indivizi care doresc să se integreze în societăți cu care nu sunt familiarizați. Întâmplările demonstrează cum perspectiva unui loc de muncă, oricât de modest ar fi, poate, efectiv, salva viața unor persoane care altfel ar fi putut pierde șansa unui trai decent. Este expus modul în care oamenii beneficiazădefaptulcăseajutăreciproc: cei care oferă și cei care primesc. Susținerea nu este un proces unidirecțional, ci un câștig reciproc. Iar aceste relatări evidențiază că nu este niciodată prea târziu să înveți și că oameni de toate vârstele și capacitățile pot deveni încrezători în noile aptitudini pe care educația și formarea profesională le pot oferi. Fiecare caz este diferit și, din ce în ce mai des, asistența oferită prin aceste proiecte este adaptată pentru a face față unor nevoi specifice, individuale. Rezultatele arată că acesta este cel mai adecvat și mai de succes mod de a schimba viețile oamenilor. Persoanele intervievate au fost dispuse să împărtășească unele dintre cele mai intime amănunte ale vieții lor și, în multe cazuri, au arătat în mod clar că au procedat astfel pentru că au considerat că poveștile lor pot ajuta alți oameni care se confruntă cu dificultăți similare. Un exemplu deosebit de emoționant este cel al Georgiei Chrisikopoulou din Corfu, Grecia, care a depășit multe greutăți pentru a începe o nouă viață și relații normale cu fiul pierdut. Vibrația comentariilor care traversează relatările demonstrează că FSE face cu adevărat diferența. Proiectul m-a ajutat atât de mult, încât aș vrea ca toată lumea în

10 8 Suedia să știe mai multe despre el, spune Anne-Lie Thuvesson din Hässleholm. M-a învățat că pot face orice. Orice aș vrea, este posibil dacă mă ambiționez, declară Messurme Pissareva din Estonia. Pentru Zsolt Korcz din Ungaria și Andreas Apatzidis din Cipru, proiectele au făcut minuni. Și mulți alții confirmă că nu ar fi unde sunt astăzi fără sprijinul FSE. Aceste relatări reprezintă și o mărturie a energiei și angajamentului liderilor și organizatorilor unui proiect, care pot adesea să identifice potențialul celorlalți într-un mod în care societatea în general nu poate. Aceștia sunt oameni care refuză să renunțe la cei din jurul lor și care adesea au o viziune a unei societăți mai deschise, în care fiecare are posibilitatea să-și pună în valoare potențialul. Proiectele, precum și persoanele pe care le susțin, reprezintă pași mici, dar concreți, către acest scop. Parcurgerea formării profesionale este mesajul că oamenii pot reuși, explică Henrik Johannesson, din Danemarca. Iar în opinia lui Per Larsson din Suedia: Acest lucru arată că oamenii au puterea interioară necesară dacă au șansa de a o dezvolta. Aceste exemple ilustrează faptul că UE mai are un drum lung de parcurs până la înfăptuirea unei adevărate coeziuni sociale. Condițiile în care trăiesc oamenii și avantajele de care se bucură pot varia de la o regiune la alta. Începând cu anii 80, FSE a direcționat fonduri către regiunile mai defavorizate ale Europei, în scopul de a elimina diferența dintre bogați și săraci. Este de remarcat faptul că aspirațiile oamenilor în ceea ce privește îmbunătățirea propriilor condiții de viață, dar, mai ales, a existenței copiilor lor, sunt comune și depășesc frontierele și culturile. Ascultarea și transmiterea acestor povestiri a reprezentat un privilegiu și o inspirație pentru toți cei implicați în realizarea acestui volum. Nutrim speranța că lectura acestora va favoriza aceleași sentimente de profundă emoție și inspirație, îndrumându-vă în final la concluzia că FSE are o reală contribuție pentru o viață mai bună.

11 Tinerii

12 10 Pregătire pentru profesia potrivită Vaze cu crizanteme în culori vii purpurii, aurii, ruginii și crem se înșiră pe trotuarul din fața unui centru de grădinărit de la periferia orașului Reims, Le Jardinet, situat în nordul Franței. Audrey Libres întâmpină clienții, preia comenzile, face buchete și îngrijește plantele din serele de alături. Tânăra de 21 de ani lucrează de trei ani pentru Le Jardinet, activitate care i se potrivește perfect. Uneori munca e grea și orele trec greu. Dar atmosfera este plăcută între colegi. Mi-ar plăcea să rămân aici. Audrey mărturisește că își dorește de multă vreme o carieră într-o florărie și, cu ajutorul oferit de programul de formare cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, se îndreaptă acum în direcția cea bună. Dar nu a fost tocmai ușor. Audrey s-a născut în Sedan, în regiunea franceză Ardennes, iar afecțiunea ei pentru natură s-a născut în copilăria petrecută în această frumoasă, sălbatică și deluroasă regiune din nord-estul țării. Când eram mică petreceam mult timp pe câmp cu tatăl meu. Mergeam să culegem ciuperci. Tata avea obiceiul să mă care cu roaba eram mereu murdară! Un caracter puternic Dar părinții ei s-au despărțit când avea nouă ani și s-a mutat la Reims, împreună cu mama sa, care apoi s-a recăsătorit. Bunicul său reprezenta o adevărată forță care menținea familia unită pe Audrey și pe cele două surori ale sale. Dar după moartea sa, în 2001, lucrurile au devenit mult mai dificile. Am suferit mult atunci. Tata venea să mă ia din două în două săptămâni, în weekend, dar tatăl meu vitreg voia întâietate, contrar dorințelor mele. Nu ne înțelegeam deloc, își amintește ea. Aveam un caracter puternic și îi răspundeam. Acum regret acest lucru. Cu vârsta înțeleg ce voia să facă. Dorea să ne ajute. În același timp, educația sa nu mergea cum trebuie. Nu-mi plăcea cartea, recunoaște ea. Îmi place mișcarea, iar statul pe scaun o zi întreagă ascultând un profesor mi se părea o pierdere de vreme. Am vrut să încep să lucrez, dar mama voia să îmi continui studiile. A abandonat școala la 17 ani, după doar trei ani de liceu și fără vreo calificare. Nu regret, insistă ea.

13 Tinerii Toată lumea din jurul meu m-a încurajat și mi-a spus să nu renunț. Școala pentru a doua șansă (School of Second Chance) mi-a oferit o nouă posibilitate și le mulțumesc din suflet. 11 Un an mai târziu, după alte conflicte, Audrey și-a luat lucrurile și a plecat de acasă. S-a mutat cu cel care îi era iubit de mulți ani, Nicolas, și cu familia acestuia și, o perioadă, a pierdut legătura cu ambii părinți. O a doua șansă Audrey a încercat mai multe locuri de muncă, de exemplu, în comerțul cu articole de îmbrăcăminte. Dar nu mi-a plăcut, explică ea. Întotdeauna mi-am dorit să fiu florăreasă. În cele din urmă a obținut două luni de probă la o florărie. Dar la sfârșitul acestei perioade proprietarul nu a mai avut nevoie de ea și a rămas, din nou, fără loc de muncă. E adevărat că la vremea respectivă eram chiar deprimată. Dar toată lumea din jurul meu m-a încurajat și mi-a spus să nu renunț. Școala pentru a doua șansă (School of Second Chance) mi-a oferit o nouă posibilitate și le mulțumesc din suflet. În noiembrie 2004, Audrey a început școala, la o filială a Centre de Formation d Apprentis (CFA) din Châlons, în Champagne. A rămas acolo până în septembrie 2005, când s-a înscris pentru un stagiu la Le Jardinet. Școala pentru a doua șansă are scopul de a ajuta tineri sub 25 de ani să se integreze profesional. Aceștia iau parte la un program continuu de instruire care vizează îmbunătățirea aptitudinilor în materie de limba franceză, matematică, dar și de comunicare și tehnologii ale informației, precum și la ateliere privind căutarea unui loc de muncă. În același timp, ei beneficiază de experiență profesională care îi ajută să identifice sau să confirme ambițiile lor profesionale. Școala a ajutat-o pe Audrey să găsească o firmă care să îi ofere stagiul pe care și-l dorea. Timp de doi ani, pe lângă munca la centrul de grădinărit, ea a urmat și cursuri de formare în vederea obținerii unui Certificat d Aptitude Professionel (CAP) în floricultură. În iunie 2007, a obținut acest certificat și a decis să își continue studiile în vederea obținerii unei diplome în grădinărit (BEP). Școala îi monitorizează în continuare evoluția. În fiecare lună, petrece o săptămână la Nancy, în regiunea Vosges din Franța, pregătindu-se pentru a obține această diplomă. Pentru a putea rămâne în continuare la Le Jardinet, ea trebuie să promoveze examenele, iar acest lucru presupune un angajament constant. Nancy este prea departe pentru a face naveta zilnic, astfel încât trebuie să meargă la sfârșit de săptămână și să rămână la hotel. Instruirea la locul de muncă La pepinieră, îi place partea sezonieră a activității. De fiecare dată, de Ziua Tuturor Sfinților și de Crăciun este foarte aglomerat, cu comenzi care se țin lanț și cu aranjamente care trebuie pregătite, ceea ce poate presupune ore suplimentare pentru a face față cererii. Centrul de grădinărit, care oferă o gamă variată de produse, inclusiv echipamente pentru grădinărit și accesorii, precum și decorațiuni florale artificiale, este deschis șase zile și jumătate pe săptămână, inclusiv duminica dimineața. Angajații lucrează în ture, și au o zi liberă în timpul săptămânii. Uneori, Audrey îl însoțește pe patronul ei când acesta se duce să facă aprovizionarea cu flori, aproape de granița belgiană. Este oare nevoie de un talent special pentru a găsi combinația corectă de culori și flori pentru un buchet perfect? Audrey este modestă. Trebuie să înveți despre culori și despre cum să le variezi, recunoaște ea. Este o chestiune de gust unele sunt mai frumoase decât altele. La început, buchetele mele nu erau «de top», iar acum îmi dau seama de diferență. Și viața ei personală s-a așezat pe un făgaș normal. Ea și Nicolas împart acum un apartament confortabil situat la parter cu doi pisoi curioși, Chicane și Castrol. Totuși, este prea devreme să se gândească la căsătorie. Sunt amândoi tineri, iar Nicolas nu și-a găsit încă un loc de muncă. Trebuie să avem mai multă siguranță, spune Audrey prudentă. A reluat legătura cu mama sa care locuiește la aproximativ o oră de mers cu mașina de Reims, dar și cu tatăl său. Situația mea este mult mai stabilă acum și sunt încrezătoare în viitor. Îmi doresc enorm o florărie proprie. Este visul meu. Benoît Maujean, proprietarul de la Le Jardinet, a urmărit părintește progresele lui Audrey de-a lungul anilor. A acumulat multă experiență, iar acum depinde numai de ea, spune acesta. Poate ajunge mult mai departe dacă vrea. Acum trebuie să zboare cu propriile aripi.

14 12 Posibilitatea de a-și câștiga traiul o provocare Încercam să învăț la școală, dar pur și simplu nu reușeam, spune cu sinceritate Bruno De Almeida Aveiro. În vârstă de 18 ani, acesta își amintește că a început să aibă dificultăți de învățare de când avea șapte sau opt ani. Îmi pierdeam ușor concentrarea, iar profesorul a sugerat să merg la o școală specială. Bruno locuiește cu familia sa într-un sat liniștit, Bissen, în nordul Luxemburgului. Mama sa, Benilde, este menajeră, iar tatăl său, Jorge, lucrează la o firmă locală specializată în materiale pentru construcții metalice. Fratele său mai mare, Hugo, în vârstă de 22 de ani, este inginer la o cunoscută companie producătoare de anvelope. În ciuda problemelor sale legate de instruirea formală, Bruno a reușit să stăpânească un număr impresionant de limbi pe măsură ce creștea. Părinții săi s-au mutat în Luxemburg, din Portugalia, chiar înainte ca el să se nască și vorbesc portugheza acasă. În școala primară, cei doi frați au învățat luxemburgheza, deprinzând franceza și germana pe măsură ce creșteau.acum Hugo recunoaște că între ei comunicau într-o limbă aproape personală care includea cuvinte culese din diferite limbi aproape de neînțeles pentru străini. Dar, în copilărie, chestiunea limbii presupunea că niciunul dintre părinți nu îi putea ajuta când aveau nelămuriri la școală. Sprijin suplimentar Pentru a-l ajuta să-și depășească problemele, Bruno a fost transferat la Centre d Integration Scolaire unde, în clase mici și cu profesori specializați, a primit ajutor suplimentar. Apoi, la începutul adolescenței, i s-a oferit ocazia să petreacă o zi pe săptămână în cadrul proiectului Liewenshaff, în Merscheid, proiect cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european. Acesta ajută tineri cu probleme speciale sau fără calificări recunoscute să își îmbunătățească aptitudinile sociale, academice și profesionale și să se integreze pe deplin în societate. Doi ani mai târziu, în 2006, Bruno a început să ia parte la proiect cu normă întreagă. I-a plăcut noua abordare de la Liewenshaff. Acesta oferă cinci module de formare vocațională: bucătărie, agricultură, horticultură, prelucrarea fierului și curățenie industrială. Când a ales curățenia, Bruno și-a descoperit un interes real în a lucra cu utilajele și în a

15 Tinerii De când eram mic, nu m-am gândit niciodată să muncesc. Familia m-a ajutat întotdeauna și mă așteptam ca totul să fie ușor. Dar viața nu este așa. 13 învăța să folosească produsele corecte. Mă pot concentra asupra lucrurilor care mă interesează și învăț repede, explică el, și totuși sunt momente când nu mă pot concentra deloc. Într-adevăr, când este vorba despre hobby-ul său, jocurile video, acesta spune că nu are nicio problemă în a se concentra asupra aventurilor de pe ecran. Un nou loc de muncă În 2008, proiectul l-a ajutat pe Bruno să obțină experiență profesională chiar în cadrul autorității locale din Bissen. Făcând parte din mica echipă care se ocupa de parcurile și grădinile municipale, el lucrează la depozitul situat la doar două minute de casă. Salariul său, suportat de stat, reprezintă 80 % din salariul minim pe economie, iar contractul său pe trei luni poate fi reînnoit de două ori. El și colegii săi curăță și îngrijesc grădinile publice și spațiile de recreere din Bissen. Munca variază în funcție de anotimp: toamna adună frunzele, de Crăciun ajută la decorarea scenei Nașterii Domnului în cea mai importantă biserică din oraș, iar primăvara pregătește straturile și plantează florile. A învățat multe de când are acest loc de muncă și îi place diversitatea sarcinilor. Prefer să lucrez decât să învăț, recunoaște el. uși, permițându-i să conducă camioanele și excavatoarele, mașinile de sablat și de măturat care stau aliniate în garajul comunal din Bissen. Dar nu se gândește prea mult la viitor. Num-amgânditniciodatălace vreau să fac în viață, dar la Liewenshaff am început să îmi pun această întrebare. Mi-am dat seama că trebuie să găsesc un loc de muncă, dar nu știu ce anume. Decând eram mic, nu m-am gândit niciodată să muncesc. Familia m-a ajutat întotdeauna și mă așteptam ca totul să fie ușor. Dar viața nu este așa. La școală nu progresam și dacă nu ar fi fost proiectul Liewenshaff nu aș fi reușit să îmi găsesc un loc de muncă, subliniază el. Mi-a arătat cum este viața și că trebuie să muncești în viață. Sunt fericit aici. O să văd cum evoluează lucrurile. Asistentul său social de la Liewenshaff îl susține în continuare, iar el merge des acolo pentru a da o mână de ajutor atunci când sunt organizate evenimente precum concerte sau activități sociale. Uneori ajut la bucătărie, uneori la curățenie, explică el. Îi cunosc pe cei de acolo. După această experiență profesională de nouă luni, el se poate întoarce la centru dacă mai are nevoie de ajutor în a-și găsi un loc de muncă permanent. În situația ideală, el ar vrea să își păstreze locul de muncă pe care îl are acum, dar își dă seama că acest lucru ar fi dificil. Numărul de angajați din administrația locală este stabilit de dimensiunea comunității și va trebui să aștepte eliberarea vreunui post. Pregătirea pentru viață Aptitudinile practice ale lui Bruno au fost utile și acasă. Timp de zece ani, tatăl și fii au renovat casa în întregime. Încă e haos, recunoaște Bruno. A fost greu și încă lucrăm la ea. De asemenea, el învațăpentru a obține permisul de conducere. Acest lucru i-ar deschide mai multe

16 14 Gimnastică pentru o viață mai bună Este septembrie în South Dublin, Irlanda. Sheena Matthews sosește devreme la centrul de recreere la care lucrează. Ea predă un curs de formare pentru tineri, pregătindu-i să devină instructori de gimnastică, antrenori sportivi sau pentru alte cariere în domeniu. În primul rând, avem o lecție de anatomie în clasă, imediat după, o ședință de 40 de minute de step-aerobic, urmată de o ședință la fel de solicitantă pe biciclete medicinale. Toate acestea alcătuiesc activitatea de dimineață a acestei tinere de 27 de ani. Pare obositor, dar Sheena este plină de energie și entuziasm când vorbește despre locul său de muncă. Îmi place enorm să predau. Este extraordinar să vezi cum studenții își transformă viețile devenind mai activi, spune ea. Cursul pe care îl predă, Spoirt Teic, este o inițiativă locală de formare oferită de Autoritatea Națională de Formare și Ocupare a Forței de Muncă din Irlanda (FÁS) și este cofinanțată de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european. Proiectul le oferă cursanților mijloacele de a-și găsi un loc de muncă într-un centru de recreere și o calificare internațională de antrenor sau instructor de fitness, spune Sheena. Programul poate fi modificat astfel încât să răspundă preferințelor cursanților. Încercăm să le oferim experiență în domeniul în care doresc să pătrundă, fie că este vorba de a deveni antrenori, instructori de gimnastică sau profesori de dans. Obiectivul meu este ca oamenii să își găsească locuri de muncă. Și să îi ajut să obțină ce vor de la viață. Văd cum vin tineri timizi și apoi le urmăresc transformarea. Îi ajută într-adevăr să aibă încredere în ei înșiși și să dezvolte capacități de comunicare. Formarea are foarte mare succes, adaugă ea. Aproximativ 90 % obțin locuri de muncă în domenii precum sport, recreere sau activități sportive. Sheena este un ambasador entuziast al cursului pentru că are un motiv întemeiat cu câțiva ani în urmă și ea a fost cursantă. Acest curs de nouă luni mi-a schimbat radical viața, declară ea. Îmi amintesc situația în care mă aflam, explică ea. Am abandonat școala când aveam 14 sau 15 ani. Nu aveam nicio idee despre ceea ce vreau să fac. Nu am avut niciodată vreo orientare sau țeluri.

17 Tinerii Obiectivul meu este ca oamenii să își găsească locuri de muncă. Și să îi ajut să obțină ce vor de la viață. Văd cum vin tineri timizi și apoi le urmăresc transformarea. 15 Mamă singură A avut diferite locuri de muncă, inclusiv ca ospătăriță, menajeră și lucrător în piață. Treceamdelaunlocdemuncălaaltul, spune ea, de la un loc de muncă nesatisfăcător la alt un loc de muncă nesatisfăcător. Și totuși am fost mereu un bun angajat. Au vrut să mă promoveze, dar știam că nu vreau să fac acea muncă pentru totdeauna, așa că plecam de fiecare dată. Apoi, la 18 ani a rămas însărcinată. Am fost fericită atunci, dar consider acum că eram puțin prea tânără. Să ai un copil presupune multe responsabilități pentru acea vârstă, subliniază ea. Ca mamă singură, Sheena a devenit dependentă de ajutoarele sociale pentru aseîntreține pe sine,dar și pe fiica sa, Megan. Eragreu atât din punct de vedere personal,cât și financiar s-a îngrășat și a suferit de depresie postnatală. La un an de la nașterea lui Megan am hotărât să fac ceva să îndrept situația. Nu voiam să mă privească ca pe un nimeni, spune Sheena. Voiam să îi dau un exemplu. planuri pentru viitor. Următorul pas va fi să fac Facultatea de Medicină, spune ea. Știu că o pot face. Chiar dacă durează mult, nu voi abandona. Exercițiile și consilierea profesională s-au dovedit a fi punctul de cotitură. M-am angajat la o sală de gimnastică și am participat la un curs de dezvoltare personală. A slăbit și și-a sporit încrederea în sine. M-a făcut să îmi dau seama că aveam mai multe alternative. Îmi amintesc că am fost la un curs de aerobic și am văzut-o pe instructoare. Arăta superb și părea așa de împlinită. Mi-am spus «Asta vreau să fac». Când Sheena a cerut sfatul instructoarei, aceasta i-a spus despre cursul Spoirt Teic. Încredere dobândită Sheena s-a înscris și a început să simtă imediat beneficiile. Prima dată când am vorbit în fața unei clase tremuram și eram nervoasă. Dar pe măsură ce lunile treceau am devenit mult mai încrezătoare. Acum, chiar îmi face plăcere să stau în fața cursanților. După absolvire, a lucrat în săli de gimnastică și ca instructor de dans, înainte de a se angaja la centrul de recreere South Tallaght, unde se țin cursurile. Deși la început alucrat ca instructor degimnastică și de dans, știa că ceea ce dorea cu adevărat erasăpredea acest curs.aînceput să îi suplinească pe ceilalți profesori. Obișnuiam să lucrez 11 zile la rând. Eram atât de obosită, dar voiam neapărat să obțin postul de profesor. Nu aveam de gând să renunț. Experiențele Sheenei au învățat-o că își poate schimba viața. Am învățat cum să îmi stabilesc țeluri și cum să le ating. Are mai multe

18 16 Promisiunea estului De secole, Porto, în Portugalia, a fost un centru comercial internațional, iar Bruno Texeira continuă tradiția orașului său natal. Tânărul antreprenor a creat o firmă de consultanță, denumită Trading EuroPacific, la începutul lui 2008, pentru a facilita cooperarea între companii portugheze și asiatice. El ajută diferite companii să găsească distribuitorii, furnizorii și agenții de care au nevoie în Asia pentru a pătrunde pe piețe noi și a-și reduce costurile. Diferențele culturale între UE și Asia îngreunează accesul companiilor pe piețele celeilalte părți, spune tânărul de 29 de ani. Am hotărât să deschid o afacere care să unească cele două continente. Compania sa, Trading Europe Pacific (TEP Consulting) lucrează cu companii portugheze care doresc să vândă pe piețele asiatice și invers sau să găsească producători și să controleze calitatea producției. Acesta lucrează cu o rețea care acoperă șapte state asiatice Indonezia, China, Vietnam, Malaezia, Thailanda, Singapore și Filipine: Acoperim 50 % din populația globului. În 2006, a identificat nișa pentru afacerea sa în timpul unui stagiu în cadrul Ambasadei Portugaliei la Jakarta în Indonezia, ca parte a programului de formare Network Contacto, cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european. Experiența crucială Programul, oferit de Institutul Portughez de Comerț Exterior (ICEP), constă în trei luni de formare inițială în cadrul Departamentului pentru Comerț din Portugalia, urmate de șase luni în Indonezia. În cursul perioadei petrecute acolo, Bruno a redactat un raport privind piața indoneziană și a ajutat companii portugheze să pătrundă pe această piață. Experiența s-a dovedit vitală pentru Bruno în activitatea pe care o desfășoară acum. Stagiul a fost foarte bun pentru stabilirea de contacte, spune el. Am cunoscut factori de decizie și persoane influente. Am aflat mai multe despre regiune și despre oportunitățile pe care piața indoneziană le oferea companiilor europene. Chiar înainte să merg în Indonezia mă gândeam să încep o afacere în Asia, adaugă Bruno. De mic am fost fascinat de regiune. Îmi plăcea să citesc despre cultură, faună, floră, tot, explică el. A aflat

19 Tinerii Există numeroase posibilități în Asia, dar este foarte greu pentru companii să pătrundă pe piețele asiatice. Acestea au nevoie de cineva care să le susțină și să le ofere consiliere. 17 mai multe despre potențialul de afaceri al Asiei în timp ce studia economie și marketing la universitate. Asia cuprinde aproape 50 % din populația globului. Este uzina planetei și oferă mare parte din materiile prime, spune el. Odată întors din stagiul său în Indonezia, a lucrat în cadrul unui departament de marketing al unei companii de telecomunicații. Totuși, și-a dorit mereu să conducă propria companie și, împreună cu un partener pe care l-a cunoscut în Indonezia, a început să planifice cum să își folosească cunoștințele despre piața asiatică și contactele locale pentru a demara o afacere. Trading EuroPacific a fost înființată în ianuarie Am început să facem planuri cu un an înainte. Planuri de viitor În ceea ce privește viitorul, el intenționează să își extindă activitatea în alte state europene. Aș vrea să deschid un birou în Barcelona. Spania ar fi primul pas. De asemenea, el încearcă să pătrundă în India și a primit solicitări de la companii braziliene și mexicane care doresc să facă afaceri în Asia. Totuși, vrea să își consolideze puternic firma înainte de a se extinde. Intenționez să așteptăm până când vom deveni mai puternici în Portugalia pentru a ne muta în alte state. Este un proces treptat. Cealaltă dorință a sa este să aibă puțin mai mult timp liber. Laora actuală, muncesc foarte mult. Weekendurile mele tind să dispară, adaugă el. Așvreasăpot face mai mult sport, să petrec mai mult timp cu prietena mea și în mijlocul naturii. Posibilități de accesare Deși se află abia la început, Bruno spune că receptarea a fost pozitivă până acum și că afacerea merge bine. Singura problemă majoră pe care a avut-o până acum o reprezintă vârsta sa. Când oamenii se gândesc la un consultant pentru marile companii nu se așteaptă ca un tânăr să le dea sfaturi, spune el. Durează ceva până îi convingi. După ce văd ce cunoștințe și relații am sunt impresionați, dar începutul este dificil. În prezent, el are câteva companii importante drept clienți și o rețea de parteneri în țările asiatice. Dorim să stabilim relații pe termen lung (cu companii portugheze) și să le supraveghem piețele în Asia. Bruno dă un exemplu de client un producător portughez de textile. Compania nu poate produce toate accesoriile de care are nevoie aici. Am pus-o în legătură cu companii asiatice care au cunoștințe și capacitate de producție specifice, spune el. Acest lucru le va permite să își diversifice gama de produse. O altă companie cu care colaborează este un producător portughez de mașini-unelte pentru prelucrarea metalelor de mari dimensiuni. El îl ajută să găsească companii cărora să le vândă produsele. Există numeroase posibilități în Asia, dar este foarte greu pentru companii să pătrundă pe piețele asiatice, spune el. Acestea au nevoie de cineva care să le susțină și să le ofere consiliere.

20 18 O inițiativă sănătoasă Este ora prânzului și Zdravá Jídelna Spirála Spirala Sănătății în České Budějovice din Republica Cehă este aglomerată. O mulțime pestriță umple micuța cafenea de la muncitori și studenți care trec să mănânce ceva în fugă până la pensionari și părinți cu copii care zăbovesc mai mult: se așază împreună la mese, vorbesc și se joacă. Vin pentru specialitățile zilnice, gătite proaspăt platouri cu legume și orez cu curry, boluri cu supă cremă, falafel și o varietate de prăjituri de casă. Radmila Petroušková, care a deschis această cafenea împreună cu un prieten în 2008, ne explică filosofia lor. Ne specializăm în mâncare vegetariană și sănătoasă, spune ea. Încercăm să folosim pe cât posibil produse organice și ecologice și să evităm conservanții, prea multă sare sau condimentele. Există și variante fără gluten și feluri de mâncare pentru persoanele cu alergii. Uneori se vând preparate din pește la cafenea, dar niciodată carne. Și, în măsura posibilului, încercăm să folosim produse comercializate echitabil. Pentru noi este foarte important să fim cât mai etici posibil, adaugă ea. Abordarea pare populară și au deja o clientelă fidelă. Până acum reacția a fost bună, continuă tânăra de 26 de ani. Este o atmosferă foarte prietenească. Pentru Radmila, atât faptul că își conduce propria afacere, cât și industria de catering reprezintă lucruri noi. A lucrat ca model de la vârsta de 16 ani, călătorind în întreaga lume pentru a participa la prezentări de modă și ședințe foto. A fost o experiență nemaipomenită, spune ea. Am văzut întreaga lume și am fost plătită pentru asta. Totuși, la 23 de ani, a simțit că zilele ei pe podium s-au sfârșit și că voia o viață mai liniștită. S-a angajat ca recepționeră la un hotel din orașul său natal, dar după trei ani nu mai era mulțumită. Era la fel în fiecare zi. Voiam o nouă provocare, spune ea. A început să se gândească să deschidă o cafenea specializată în produse organice, împreună cu un prieten care avea experiență ca bucătar. Amândurora ne plac stilurile de viață sănătoase și ne-am gândit că ideea are mult potențial, spune ea. Ne-am gândit că există cerere pentru așa ceva în acest oraș. Nu există nimic asemănător aici.

21 Tinerii Sunt foarte bucuroasă că am luat această decizie. Acum sunt propriul meu șef și îmi place tare mult. 19 Sfaturi utile Un program de sprijinire a tinerilor antreprenori, cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, i-a ajutat să își pună ideea în aplicare. Specialiștii i-au sfătuit cum să își deschidă o cafenea și cum să elaboreze un plan de afaceri viabil pe care să-l prezinte băncii. Niciunul dintre noi nu avea experiență în a demara o afacere, spune ea. Astfel încât consultanții ne-au ajutat foarte mult cu partea financiară și administrativă. Ne-au trimis la oamenii potriviți. După obținerea unui împrumut, după un an de planuri, au deschis cafeneaua la începutul lui La început, nu mi-am dat seama câtă muncă presupune conducerea unei afaceri. Este o mare diferență între a fi un angajat și a fi propriul angajat. În timp ce Radmila organizează partea administrativă a afacerii sale, registrele și situația financiară, partenerul său se ocupă de mâncare. Deși învăț în permanență mai multe despre gătit, spune ea. Până acum proiectul a avut succes, iar tinerii antreprenori se bucură de această experiență. Și au planuri de dezvoltare a afacerii lor pe viitor. Vrem să mărim spațiul pentru a putea primi mai mulți oameni, continuă ea. Vrem să angajăm mai multe persoane. Căutăm să mai angajăm un bucătar. De asemenea, ei au planuri privind diversificarea serviciilor oferite, cum ar fi mese pentru școlile primare din localitate și crearea unui compartiment de fast food sănătos, atașat cafenelei. În final, am vrea să ne extindem și în alte orașe, spune ea. Dar acest obiectiv este departe pentru moment. Vom avansa pas cu pas. Sunt foarte bucuroasă că am luat această decizie, concluzionează Radmila. Acum sunt propriul meu șef și îmi place tare mult.

22 20 Cultivarea tinereții și a vitalității După doar câțiva ani pe piața forței de muncă, în calitate de reprezentant comercial și, ulterior, ca agent de marketing, YannLelièvre a avut o idee clară despre unde voia să ajungă. I-am văzut pe colegii mei avansând în societate, bazându-se pe idei bune și eforturi considerabile, spune el, și am vrut și eu să fac ceva, să realizez ceva. Yann este un avid pasionat de sporturile în aer liber, merge la serviciu cu rolele și escaladează stânci în weekend. Energia sa pare de nestăvilit, dar fără un plan de afaceri solid la dispoziție, spune el, visul meu de a deschide un magazin cu produse destinate sporturilor în aer liber îmi aluneca printre degete. Faptul că avea doar 27 de ani nu l-a deranjat peyann, dar pentru alții, precum instituțiile de creditare din Clermont-Ferrand, tinerețea și lipsa sa de experiență păreau să conteze în defavoarea sa. Mi-a fost greu să fac băncile să mă ia în serios, explică el. Îmi făcusem deja propriul studiu de piață, dar nu eram foarte sigur cum să îmi prezint ideile, cum să impresionez. Espace Info Jeunes din Clermont-Ferrand,finanțat parțial de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, ajută tineri să se formeze, să își găsească locuri de muncă, activități sau locuințe sau să înceapă un proiect. Înțeleg nevoia de norme și reglementări, spune Yann, dar obstacolele pe care trebuie să le depășești pentru a-ți deschide o afacere pot să-ți dea multă bătaie de cap. EspaceInfo Jeunes m-a ajutat să înțeleg sistemul și să creez un plan de afaceri profesional. Proiectul a reprezentat un adevărat imbold, ajutându-mă să conving băncile, dar și să implic furnizori importanți. Fără ei, nu aș fi unde sunt astăzi. Sporturi verzi Magazinul Espace al lui Yann vinde o varietate de articole de foarte bună calitate, articole de îmbrăcăminte, încălțăminte și echipamente pentru alpinism, mers cu rolele sau skateboardul, dar și pentru o gamă de alte sporturi verzi (sporturi nemotorizate), practicate în aer liber. Este mândru de recomandările ecologiste ale afacerii sale, un subiect drag sufletului său. Nu dăm satisfacție celor care poluează, insistă el. Vindem doar cele mai durabile produse, respectăm norme stricte de sortare a deșeurilor, iar magazinul în sine este echipat cu cel mai eficient sistem de iluminare din punct de vedere energetic.

23 Tinerii Această experiență m-a schimbat. Mi-a dat multă încredere. Acum știu cum merg lucrurile și știu că pot avea succes dacă îmi propun acest lucru. 21 De la deschiderea sa în 2002, magazinul a continuat să se extindă. Tocmai ne-am mutat într-un spațiu mai mare. În prezent, am un angajat cu fracțiune de normă și doi angajați cu normă întreagă, iar acesta este un lucru de care sunt foarte bucuros. Avem o echipă grozavă. Învățăm în permanență despre produse și tehnologii noi și oferim cele mai bune sfaturi posibile clienților noștri, se entuziasmează el. Obținerea succesului Dinamismul și energia lui Yann ar fi greu de stăvilit chiar și în cel mai ostil mediu de afaceri. Îmi place viteza, să fiu pe fugă, să pun oameni și lucruri în mișcare. Este incitant! Dar în momentele de relaxare, după închiderea magazinului, își petrece timpul meditând. În esență, cred că eram o persoană lipsită de încredere de sine, recunoaște el. Această experiență m-a schimbat. Mi-a dat multă încredere. Acum știu cum merg lucrurile și știu că pot avea succes dacă îmi propun acest lucru. Nu pot spune acum unde voi fi peste doi, cinci sau zece ani, dar știu un singur lucru nu mă opresc aici. Voi merge mai departe, analizând oportunități mai mari și mai bune, și voi antrena noi colegi, parteneri și asociați cu mine.

24

25 Egalitatea între femei și bărbați

26 24 Femeile la serviciu, vârstnicii la distracție În micul sat Augorou din Cipru, aproape de Famagusta, se găsește o casă bine îngrijită, veche de secole. A fost renovată de curând, cu obloane albastre vesele, podea de piatră și tavan tradițional din lemn împletit. Pe un perete în salonul luminos și aerisit, mesajul Bine ați venit la Club 2007 se evidențiază în dantelă. În jurul unei mese, un grup de doamne și domni în vârstă au fețele arse de soare de-a lungul anilor de muncă sub soarele mediteraneean zâmbesc și glumesc unii cu alții în timp ce înșiră mărgele mari, rotunde. Acesta este centrul programului Niciodată Singur Acasă (Never Home Alone) din Angorou, lansat în ianuarie 2007 și cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european. Scopul său este să ajute femeile din această comunitate să lucreze mai ușor, oferind sprijin și modalități de recreere pentru părinții în vârstă de care altfel ar trebui să aibă grijă stând acasă. Stres și ore suplimentare Koulla Aggelou este una dintre cele 15 femei care beneficiază direct. Are doi copii și lucrează în fiecare dimineață ca menajeră în sat, în timp ce mama sa, Fotini, în vârstă de 71 de ani, merge la club. Înainte să înceapă programul, viața era grea, explică ea. Nu aveamdeloctimppentrumineșiuneorinici pentrufamiliamea.eram mereu stresată și pe fugă. Făcea curățenie la complexul turistic Ayia Napa din apropiere, pleca uneori cu autobuzul la 6 dimineața, lucra în ture de 12 ore sau se întorcea la 11 noaptea. Uneori era așa de obositor încât mă gândeam să îmi dau demisia, recunoaște ea. Dar familia avea nevoie de salariul ei. Soțul său, Angellos, a lucrat ca zidar înainte să-și găsească un loc de muncă la un restaurant din zonă. Dacă nu aș lucrat, ar fi fost greu, spune Koulla. În mod evident, impactul programului se extinde și asupra celorlalți fii și fiice din cele 15 familii. Părinții dintre care cel mai în vârstă are 88 de ani merg la centru în fiecare dimineață a săptămânii. Principalul scop al programului nu este să avem grijă de bătrâni, ci să le permitem femeilor să lucreze, confirmă Andri Christoforou, persoana care conduce clubul. Le acordă timpul de care au nevoie pentru a avea grijă de ele și de familiile lor. De asemenea, ele pot primi consiliere referitoare la oportunitățile de angajare.

27 Egalitatea între femei și bărbați Înainte să înceapă programul, viața era grea. Eram mereu stresată și pe fugă. 25 Dar chiar dacă părinții nu sunt principalul grup-țintă, plăcerea pe care o găsesc la club este evidentă. Fiecare dimineață include activități precum tricotat, pictat și crearea de bijuterii. Uneori își fac singuri cafea sau prăjituri, gem sau macaroane. E ca o casă de acasă, explică Andri. De trei ori pe săptămână, specialiști fizioterapeuți și medici sunt disponibili pentru a le oferi consultații și sunt planificate excursii la expoziții sau muzee. Având în vedere că Augorou este un sătuc, majoritatea vârstnicilor, inclusiv Fotini, pot merge singuri până la centru. Dar dacă echipa de îngrijitori observă că cineva lipsește, un membru sună pentru a afla cum se simte respectiva persoană și dacă are nevoie să vină cineva să o aducă. După un prânz gătit ca acasă, micul grup de pensionari pornește tihnit spre casă. Companie plăcută Este un program foarte bun, iar vârstnicii se distrează, declară Koulla. Este pentru prima dată când avem așa ceva în sat. Mama mea își făcea griji pentru că știa că sunt stresată. Acum se bucură de activități și ne simțim cu toții mai bine. Compania este plăcută și reprezintă un mod agreabil de a petrece timpul, aprobă Fotini din cap, care a supraviețuit tratamentului împotriva cancerului la sân. Fetele care conduc clubul sunt foarte drăguțe. Cunosc oameni de vârsta mea și povestim despre zilele de demult. Dacă nu aș veni aici ar trebui să stau acasă. Și mă bucur că fiica mea poate lucra mai ușor. Atât de apropiate sunt Koulla și Fotini, încât e poate surprinzător să afli că, de fapt, relația dintre ele este de mamă vitregă-fiică. Mama Koullei a murit când aceasta avea câteva luni, lăsându-l pe tatăl său, Costas, cu opt copii mici. Avea doar patru ani când Fotini s-a căsătorit cu tatăl său și și-a asumat dificila sarcină de a avea grijă de familie. Mama mea vitregă m-a crescut ca pe propriul copil, spune Koulla recunoscătoare. O văd în fiecare zi și nu putem sta despărțite. gemeni ai săi de 11 ani, Simeos și Fotini, la școala din sat și îi poate aștepta la poarta școlii la 2.30 după-amiaza. Adesea, le fac o vizită părinților ei pe drumul spre casă. Ea are timp să le pregătească prânzul, să îi ajute cu temele și să supravegheze activitățile extracurriculare: dans și limba engleză. Înainte să înceapă programul mergeam la mama să o ajut de fiecare dată când aveam timp liber și timpul liber era mereu o problemă, explică ea. Uneori trebuia să stau cu ea dimineața și să lucrez după-amiaza, dar acum am timp pentru copii. În fiecare săptămână, Koulla face curățenie în cinci case din Augorou. Christina Kaoulla, la 80 de ani, cu nouă copii și mulți nepoți, este una dintre vecinele pe care o ajută de doi ani și care se bucură de vizitele ei. Pentru Koulla, venitul suplimentar este doar un motiv să lucreze. Suntem prietene și ne distrăm, explică ea în timp ce aranjează ghivecele cu mușcate de pe terasa Christinei. Nu este vorba doar de bani. Timp la dispoziție Koulla lucrează de la 7.30 dimineața până la 1 după-amiaza, cinci zile pe săptămână. Acest lucru înseamnă că îi poate duce pe cei doi

28 26 Joacă la birou Stephan Wittich lucrează la Universitatea din Viena de 12 ani. Ca profesor asistent de drept internațional, are un program încărcat, care include atât îndatoriri regulate legate de predare, cât și proiecte de cercetare. Când el și soția sa Isabel, care lucrează tot la universitate, au avut prima fetiță, Marie, cu patru ani în urmă, viața sa a devenit mai încărcată. Isabel și-a luat un an de concediu imediat după naștere, iar Stephan următoarele 12 luni. Nu am mai predat, spune el. Prioritatea era să avem grijă de Marie. Dar nu era de fapt timp liber; tot aveam multă muncă de făcut. Începând lucrul la teza sa postdoctorală, în care prezintă procedurile din cadrul instanțelor internaționale, trebuia să găsească o modalitate să combine multele ore de cercetare cu noile sale responsabilități părintești. Fiind cadru universitar, am avantajul de a avea un program flexibil. Dar, pe de altă parte, este foarte important să ai un loc liniștit unde să te poți concentra fără ca ceva să-ți distragă atenția, continuă el. Găsirea unei soluții Stephan s-a putut folosi de creșa din cadrul universității, destinată studenților și angajaților. Puteam să lucrez numai datorită creșei, spune el. Proiectul Biroul pentru copii (Children s office), lansat în 2002, cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, are scopul de a oferi servicii accesibile și flexibile de îngrijire a copiilor. O creșă obișnuită nu prea era o opțiune. Probabil că nu ne-am fi permis, spune Stephan. Personal și facilități profesioniste sunt disponibile pentru copii mici și copii de până la 12 ani în fiecare zi a săptămânii. Între timp, părinții au acces la o cameră de studiu dotată cu calculatoare și mese de studiu, astfel încât își pot continua munca, fiind în același timp disponibili pentru copiii lor. Stephan spune că printre avantajele față de o creșă obișnuită se numără și faptul că se pot găsi locuri din scurt și chiar pentru perioade de câteva ore odată. Având în vedere că adesea a fi părinte este un motiv de schimbare, amânare sau renunțare la studii sau la o carieră academică, universitatea a hotărât să își ajute angajații și studenții să găsească

29 Egalitatea între femei și bărbați Mi-am putut continua munca de cercetare doar datorită creșei. Adică am putut și să lucrez la teza mea și să mă ocup de fiica mea. 27 un echilibru între studii și viața lor de familie și să facă universitatea mai prietenoasă pentru copii. Coordonatorii estimează că aproximativ 11 % dintre studenții din Viena, aproximativ de persoane, și până la 50 % dintre angajați au obligații părintești. Pentru Stephan, beneficiile sunt clare. Chiar m-a ajutat, mi-am putut continua munca de cercetare doar datorită creșei. Adică am putut și să lucrez la teza mea și să mă ocup de fiica mea. De asemenea, acest lucru a familiarizat-o pe Marie cu alți copii și adulți de la o vârstă fragedă, adaugă el. Nu a avut nicio problemă de adaptare când a început grădinița. Bone pentru situații speciale Daniela Finzi, în anul trei de studii doctorale pe literatură germană și studii culturale, este un alt părinte care folosește creșa pentru cele două gemene ale sale, în vârstă de doi ani. Folosesc creșa de când fetele aveau patru luni, spune ea. Este perfectă pentru mine și prefer să lucrez aici pentru că aici chiar îmi pot face treaba. Acasă mereu îmi distrage ceva atenția. De asemenea, biroul oferă și alte facilități, punând la dispoziție un serviciu de îngrijire a copilului pentru situații speciale în timpul evenimentelor desfășurate în cadrul universității, coordonând o echipă de bone și oferind sfaturi și informații părinților. O altă inițiativă în care Stephan este implicat se numește universitatea copiilor, unde corpul profesoral le face cunoștință copiilor cu materiile pe care le predau în cadrul unor cursuri de vară de două săptămâni. Îi incită să învețe despre universitate și îi face să se gândească la domeniile pe care ar vrea să le studieze ulterior, explică el.

30 28 Demararea unei afaceri turistice unice Pentru Riikka-Leena Lappalainen, fiecare zi începe devreme, cu o baie în lacul din fața casei sale chiar și în mijlocul lui decembrie, când temperatura este de 4 C, iar gheața are o grosime de 10 cm. Fac asta în fiecare zi, spune ea. Este un mod extraordinar de a te trezi. Trăind la țară, în inima regiunii Pohjois Savo din Finlanda, Riikka- Leena simte natura într-un mod care depășește ritualul ei zilnic de îmbăiere. Ea are un mic hotel și o afacere turistică pe malul lacului, împreună cu soțul ei Reijo, care a crescut aici, la ferma familiei sale. Lacul este foarte calm, foarte liniștit, spune ea. În tinerețe, visam să demarăm o activitate turistică aici. Acum, acest vis a devenit realitate, cu oaspeți care au înlocuit vitele și culturile ca sursă principală de venit de pe terenul familiei. Turiștii vin să se bucure de împrejurimile sălbatice și să desfășoare tot felul de activități în natură, inclusiv plimbări cu snowmobilul, schi în regiune, plimbări cu sania trasă de câini, vânat, pescuit, înot și navigație. La începutul anilor 90, cuplul a deschis primele căsuțe de vacanță. Cu puține alte spații pentru turiști în zonă, ideea s-a bucurat de succes și afacerea s-a dezvoltat treptat. În 2001, aceștia au construit o saună cu fum un tip tradițional de saună care este destul de neobișnuită și au atras mai mulți turiști. Ulterior, au început să sosească grupuri cu autobuzele. Acest lucru ne-a făcut să ne gândim la extindere. Aveam mai multe cereri de închiriere a căsuțelor și a saunei decât puteam onora. Activitățile de consolidare a echipei și de afaceri au devenit o parte importantă a afacerii. În 2004, după 20 de ani, Riikka-Leena a decis să renunțe la postul cu normă întreagă de contabil în administrația publică și și-a canalizat toată energia spre afacerea de familie. Au început lucrul la clădirea principală a hotelului, care reprezintă acum centrul afacerii lor, și au început să închiriere alte căsuțe. Există șapte camere de oaspeți și o sală mare de mese și pentru festivități, la care se adaugă mai multe căsuțe. Vara pot fi cazate până la 40 de persoane, iar iarna aproximativ 30.

31 Egalitatea între femei și bărbați Sunt foarte bucuroasă că am renunțat la locul meu de muncă sigur pentru a mă concentra asupra afacerii mele. Este extraordinar să fiu propriul meu șef. 29 Pasul decisiv Renunțarea la locul său de muncă sigur a fost un pas important, astfel încât Riikka-Leena a hotărât să urmeze cursuri de formare care să o ajute să facă schimbarea. A participat la un proiect internațional, cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, dedicat femeilor antreprenor care lucrau în toate sectoarele de activitate. În prezent, afacerea îi implică pe toți cei trei copii adulți ai cuplului Sanna-Riikka, de 29 de ani, Esa-Mikko, de 27 de ani, și Juho- Pekka, de 23 de ani. Sunt foarte mândră că acum participă toți la afacere. S-a dezvoltat mult în ultimii ani, reflectează Riikka-Leena. Și speră ca implicarea lor să continue. Pe viitor, vrem să ne retragem și să lăsăm tânăra generație să vină cu propriile idei noi. Clienții sunt din ce în ce mai tineri, așa că trebuie să fim pe aceeași lungime de undă cu ei. Cu participanți din Franța, Belgia, Danemarca, Italia, Spania și Finlanda, a vizitat mici activități turistice în alte țări și a găsit noi idei pentru afacerea sa. Am învățat multe lucruri mărunte. Una dintre excursii la o afacere rurală, în Italia, a reprezentat o sursă imensă de inspirație, spunea ea. Am văzut pasiune și mândrie în acea afacere. Asta lipsește în general în Finlanda. Am învățat valoarea detaliilor personale, adaugă Riikka-Leena, care consideră acest lucru un factor crucial pentru succesul afacerii. Vizitele în alte țări au inspirat-o pentru propria afacere și au încurajat cuplul să o facă chiar mai personală. Proiectul i-a permis să își facă noi relații și i-a prezentat noi oportunități pentru afacere. Vizitam Laponia, eram la masă și am observat că farfuriile erau foarte neobișnuite. Am luat legătura cu designerul din zonă care le făcuse și l-am rugat să ne creeze un set special de veselă doar pentru noi. Un specialist din zonă a făcut toate țesăturile din hotel și uniformele angajaților, cu o abordare individuală a motivelor finlandeze tradiționale. În plus, cei doi vând obiecte de artizanat făcute de artizani și artiști din zonă, precum și delicatese locale. Toate aceste mici detalii se adaugă experienței unice pe care vrem să o oferim oaspeților noștri. Privind spre viitor Deși nu a fost floare la ureche, Riikka-Leena este sigură că a luat decizia corectă. Bineînțeles, au fost momente dificile a trebuit să împrumutăm o sumă mare. Acest aspect ne-a făcut să ne gândim la responsabilitatea și consecințele eșecului. Dar sunt foarte bucuroasă că am renunțat la locul meu de muncă sigur pentru a mă concentra asupra afacerii mele, spune ea. Mă simt foarte bine cu viața pe care o am și este extraordinar să fiu propriul meu șef.

32 30 Femeia conduce Pentru jurnalista Beata Szozda,să înceapă o nouă afacere în Poznań, Polonia, părea o luptă crâncenă. În timp ce primea multe încurajări din partea prietenilor și a familiei, potențialii investitori nu erau interesați să finanțeze un serviciu online propus de cineva fără experiență în domeniu mai ales o publicație online pentru femei despre mașini. Am fost mereu interesată de automobile, își amintește Beata. Începând cu școala primară, majoritatea prietenilor mei erau băieți și vorbeau mereu despre mașini, așa că participam în mod normal. Îmi amintesc că, o dată, într-o vacanță cu familia, tatăl meu a început să îmi vorbească despre toate modelele de mașini. Când m-am întors acasă, le-am putut spune prietenilor mei numele tuturor modelelor și producătorilor de autovehicule. A devenit interesată de jurnalism după ce a câștigat locul doi la concursul de frumusețe Miss Polonia, în Un reporter a sunat-o după aproximativ un an de la concurs pentru aafla dacă aprimit premiul și susținerea promise de organizator. Răspunsul negativ al Beatei a declanșat o serie de povești la nivel național despre problemele concursului. La scurt timp după aceea a primit oferte de lucru de la diferite instituții mass-media. În 2007, Beata urma un program de obținere a unei diplome de licență în domeniul umanist, specializarea Relații Internaționale, în Poznań. Era și gazda unei emisiuni săptămânale de 15 minute despre automobile la un post local de televiziune și prezenta o emisiune de teleshopping pentru un altul. Tocmai ce trecuse la televiziune, după ce lucrase trei ani la Gazeta Poznań, unde redacta rubrica automobilistică și o rubrică săptămânală care oferea sfaturi despre mașini femeilor. Transformarea unei pasiuni într-o afacere În timpul unei emisiuni TV despre mașini, Beatei i-a venit ideea să își creeze propria publicație cu profil automobilistic, special creată pentru femei. Beata s-a interesat unde își putea transforma ideea într-o afacere viabilă. A găsit un studiu realizat de o firmă de cercetare care indica faptul că aproape jumătate dintre mașinile vândute în Polonia sunt cumpărate de femei, fie personal, fie influențând alegerea soților.

33 Egalitatea între femei și bărbați Munca mea este pasiunea mea. Nu prea apuc să dorm pentru că este mult de lucru. 31 Mă ocupam de câțiva ani de automobilism și nu puteam găsi nicio informație despre mașinile care se adresau în mod specific nevoilor femeilor, spune ea. Nu voiam să mă axez doar pe industria automobilistică. Ideea viza un portal despre și pentru femei. Voiam să creez o publicație care să ofere multe sfaturi practice femeilor cu privire la folosirea zilnică a unei mașini. Familia și colegii săi de la postul de televiziune au încurajat-o să își urmeze visul, dar s-a izbit de un obstacol cu care se confruntă adesea tinerii antreprenori găsirea unor investitori care să fie dispuși să își riște banii pentru un proiect. Apoi, un coleg de la postul de televiziune i-a spus despre faptul că Parcul științific și tehnologic din Poznań și Fundația Universității Adam Mickiewicz organizau un concurs destinat tinerilor antreprenori cu cele mai bune idei de afaceri. Concursul se încheia în ziua următoare. Mi-am depus candidatura cu cinci minute înainte de încheierea concursului, își amintește Beata. Era pe 16 martie, de ziua mea de naștere. Beata a fost unul dintre concurenții selecționați de fundație să participe la programul de formare în afaceri al concursului, care era cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european. În perioada martie-iunie 2007, Beata a fost învățată cum să întocmească un plan de afaceri, i s-au oferit informații în materie de contabilitate, precum și despre cerințele legale și fiscale din Polonia, la care s-au adăugat sfaturi privind identificarea unor investitori. La sfârșitul programului, Beata își definitivase planul de afaceri, care a fost ulterior evaluat de o comisie de experți. Aceștia au decis că planul său de afaceri era destul de viabil pentru a primi finanțare pentru înființare din partea Uniunii Europene. A folosit banii pentru a lansa Autopolki.pl, primul portal cu informații despre automobile din Polonia dedicat femeilor, în august În prezent, ea lucrează cu normă întreagă conducându-și afacerea și extinzând portalul. Lucrează până târziu, dar Beata își trăiește visul. Loc de extindere Site-ul este susținut prin publicitate. Pe lângă prezentări de mașini și sfaturi privind șofatul, Autopolki.pl le oferă cititoarelor și posibilitatea de a testa mașini în cadrul unui drive test, printr-un acord pe care Beata îl are cu concesionarii locali. Apoi, femeile își prezintă părerile despre mașini pe Autopolki.pl. Mare parte dintre prezentări sunt realizate de Beata, care călătorește adesea în afara granițelor Poloniei pentru a testa mașini și a aduna informații la saloane auto. Site-ul s-a extins, oferind și cursuri de șofat de o zi pentru femei, pe un aerodrom abandonat, la marginea orașului Poznań. O școală de șoferi organizează cursurile, oferindu-le participanților care doresc să-și îmbunătățească aptitudinile un discount prin Autopolki.pl. Aproape 20 de femei au participat la o sesiune recentă de formare, în cadrul căreia au învățat cum să își controleze mașinile pe drumuri ude sau acoperite de gheață. Viziunea Beatei nu se oprește aici. Pentru ea, portalul este o trambulină pentru o afacere mai mare, care să aducă suficienți bani încât să îi permită să înceapă să angajeze jurnaliști și personal extins. Vrea să întocmească o hartă a atelierelor de reparații din Polonia în care femeile să aibă încredere că oferă servicii de calitate și la prețuri corecte. Vrea să creeze un magazin online care să vândă accesorii pentru mașini. De asemenea, Beata a primit oferte, din partea unor potențiali investitori, de a-și extinde site-ul și în afara Poloniei. Când lucram pentru altcineva nu îmi puteam folosi potențialul la maximum așa cum doream, spune ea. Prețuiesc această independență de antreprenor. Apreciez această libertate de a înființa și a conduce o afacere. Unui vizitator care pleacă, Beata îi spune: Szerokiej drogi! Aceasta ar însemna Drum larg, modul tradițional în Polonia de a-i ura cuiva drum bun spre casă. Munca mea este pasiunea mea, explică ea. Nu prea apuc să dorm pentru că este mult de lucru. În majoritatea zilelor reușesc să merg la culcare abia la 3 dimineața.

34 32 Găsirea unui echilibru mai bun între viața profesională și cea personală În regiunea Friesland din Țările de Jos, unde mare parte din uscat este îndiguit și drenat și sub nivelul mării, apa este o mare problemă. Acest lucru înseamnă că munca de avocat pentru Consiliul Regional al Apelor a lui Gerard Jansen este una foarte solicitantă. Întotdeauna apar conflicte de interese, spune bărbatul de 53 de ani. De exemplu, fermierii pot dori un nivel mai ridicat al apei, dar restul cetățenilor nu. Trebuie să găsim un echilibru. Uneori companiile nu doresc să cheltuiască bani (pentru a se conforma reglementărilor juridice) și totul sfârșește la tribunal, adaugă el. Când apar astfel de conflicte, Gerard este cel care se ocupă de ele. Lucrează pentru Consiliu din 1993 și este consultant juridic pentru Departamentul de Control și Autorizații. Departamentul său are mai multe roluri verifică dacă apele de suprafață respectă normele legale, se asigură că digurile se mențin și dacă nivelul apei este corect, dacă companiile și proprietarii respectă reglementările și, în cele din urmă, ia măsuri în caz contrar. Acest lucru înseamnă că se ocupă de toate etapele procedurii juridice. Deși lui Gerard îi place munca sa, cu câțiva ani în urmă a început să își dorească un program mai flexibil. Cu doi băieți, Rik și Nico, și cu un drum zilnic de o oră cu mașina de acasă, din Drachten, până în Leeuwarden, orarul rigid de muncă își spunea cuvântul. De asemenea, a început să aibă dificultăți în a se concentra la birou. Acum câțiva ani ne-am mutat într-un birou nou, colectiv. Este foarte zgomotos. Lucrând de acasă În 2006, a început să participe la e-papa un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, care urmărea să îi ajute pe angajații de sex masculin să lucreze de acasă. Proiectul permite un program mai flexibil și reduce deplasările. Acum lucrează de acasă o parte a săptămânii, ceea ce îi permite să își ducă băieții la școală, să mănânce cu ei, să îi ajute la teme și chiar să facă câte ceva prin casă.

35 Egalitatea între femei și bărbați Munca la distanță m-a ajutat să găsesc un echilibru mai bun între viața profesională și cea de familie. Înainte, îi vedeam pe băieți doar seara. 33 Munca la distanță m-a ajutat să găsesc un echilibru mai bun între viața profesională și cea de familie, spune el, adăugând că își ajută astfel soția, care lucrează cu fracțiune de normă ca asistentă de geriatrie la un spital din apropiere. Înainte, îi vedeam pe băieți doar seara. Acum reușim să facem diferite lucruri împreună. Acest program mai flexibil i-a îmbunătățit atât munca, cât și productivitatea. Dacă lucrezi de acasă nu trebuie să te oprești și să pleci la 5 după-amiaza poți termina ce ai început în ritmul tău. Te poți reapuca mai târziu. Cum funcționează proiectul Proiectul ajută organizațiile să creeze programe de muncă flexibile. Acesta sporește conștientizarea beneficiilor muncii la distanță pentru angajatori și evaluează în mod regulatadaptarea angajaților la munca la distanță, semnalând imediat potențiale probleme. Gerard a participat doi ani la proiect, timp în care a răspuns la chestionare privind modul în care decurgeau lucrurile. Prin acest program, Consiliul Apelor a înțeles beneficiile muncii la distanță și este un promotor activ al acestuia printre angajați. Ca angajator modern trebuie să oferi posibilitatea unui program de muncă flexibil, explică Gjil de Jong, managerul lui Gerard. Și ea lucrează de acasă și consideră că aproximativ un sfert dintre angajații din departamentul ei au programe similare. Permite în mod clar o îmbunătățire a echilibrului dintre viața profesională și cea personală, spune ea. Gjil consideră că este important să existe o înțelegere clară a ceea ce se așteaptă de la ambele părți în ceea ce privește disponibilitatea și rapoartele de activitate și proceduri simple. De asemenea, avem grijă să organizăm ședințe regulate după zilele de muncă la distanță pentru a ne pune la curent cu ce s-a mai întâmplat, adaugă ea. În ceea ce îl privește, Gerard este un susținător înfocat al programelor de lucru mai flexibile. Este de mare ajutor, spune el. Anul viitor voi crește numărul de zile în care voi lucra de acasă.

36 34 Viitorul în propriile mâini Katarína Vargová era o femeie de afaceri de succes care își conducea micuța companie de textile în Bratislava, Slovacia, când și-a întrerupt cariera pentru a se ocupa de fiul său nou-născut. Dar ceea ce a început ca o scurtă pauză s-a transformat într-o pauză mai lungă. După trei ani acasă, era gata să se întoarcă la muncă, dar, ca multor femei care și-au luat concediu pentru a-și crește copiii, i s-a părut un lucru dificil. Practic pierdusem contactul cu restul lumii, spune ea. Trebuia să reintru în circulație. Și aveam nevoie de o nouă provocare. Întrebarea era ce să fac. Știam că orice aș fi făcut la momentul respectiv, cu un copil mic de crescut, ar fi trebuit să jonglez cu mai multe responsabilități. Din nou în mijlocul acțiunii Un curs special de formare pentru femeile care doresc să reintre pe piața forței de muncă după un concediu prelungit de maternitate, cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, a ajutat-o pe Katarína să-și perfecționeze aptitudinile și să găsească noi moduri prin care să-și exprime talentul și ambiția. Unul dintre cele mai mari obstacole după părăsirea pieței forței de muncă o perioadă îndelungată este redobândirea încrederii în sine, provocare cu care se confruntă multe femei după un concediu de maternitate. Prin urmare, cursul de pregătire include module special concepute pentru a spori încrederea de sine și tăria de caracter. De asemenea, cursul a pus-o în contact cu persoane din comunitatea oamenilor de afaceri. Știam că vreau să fac ceva legat de artă, spune ea. Programul de formare m-a ajutat să găsesc oameni cu interese similare. Privind înapoi, mergând înainte Prin acest program de formare, Katarína l-a cunoscut pe proprietarul de la Ateliér Keramiky Rena,unmic atelier careoferă cursuri de ceramică în suburbiile Bratislavei. Acum, Katarína a preluat conducerea atelierului pe perioada în care proprietarul este ple-

37 Egalitatea între femei și bărbați Știam că orice aș fi făcut la momentul respectiv, cu un copil mic de crescut, ar fi trebuit să jonglez cu mai multe responsabilități. 35 cat în străinătate. Katarína îi învață pe cursanți arta olăritului și își creează propriile sculpturi, pe care le vinde într-o galerie locală. Activitățile sale din prezent, spune ea, oduc acolo unde avrut de la început să fie. Am studiat la o școală de arte frumoase, spune Katarína, și chiar îmi doream să mă întorclaasta. Știam că viitorul meu loc de muncă va trebui să includă un important element artistic.șideaceea sunt atât de fericită că am aflat despreatelierul de ceramică. Aici la atelier le dăm oamenilor șansa să se exprime, spune ea; să își murdărească mâinile, să se desfășoare și să se simtă liberi. Olăritul poatefioexperiență foarte profundă și terapeuticăpentru unii oameni, iar adevărul este cășieuprimesc multă energie din partea studenților mei. Multe mulțumiri Katarína spune că a găsit echilibrul perfect în viață. Pornește devreme, își lasă fiul la grădiniță și își începe ziua la atelier. În unele zile predau, dar în alte zile doar mă ocup de lucrările mele. Apoi mă întorc să îl iau pe fiul meu după-amiaza. Cursul de formare, spune ea, i-a dat încrederea de care avea nevoie pentru a-și reface cariera și pentru a porni într-o nouă direcție, oferindu-i o mână de ajutor pentru care este foarte recunoscătoare. Programul FSE m-a ajutat să îmi revigorez aptitudinile de management și marketing și să mă dezvolt ca artist. Era exact genul de impuls de care aveam nevoie.

38

39 Persoanele dezavantajate

40 38 Handicapul nu reprezintă un obstacol în calea muncii Andrzej Lubowiecki a lucrat pe șantierele navale din orașul Gdynia, care face parte din zona urbană a Gdanskului, pe coasta baltică a Poloniei. În perioada lor de apogeu, șantierele navale istorice au asigurat locuri de muncă pentru aproximativ de persoane. În prezent au rămas doar aproximativ de lucrători. Cu toate acestea, Andrzej a avut, timp de 12 ani, un loc de muncă bine plătit și sigur, inițial ca tâmplar, iar apoi ca vopsitor. Până când a fost nevoit, în anul 2001, din cauza durerilor din ce în ce mai mari, să fie supus unei operații de înlocuire a șoldului, într-un spital local. Însă operația a eșuat, un nerv a fost tăiat din greșeală, spune el, și, în loc să redevină mai mobil, a ajuns în situația de a se deplasa numai cu ajutorul cârjelor. Nu a putut să se întoarcă la muncă, iar angajatorul l-a concediat după 180 de zile. Având doar aptitudini de lucru manual și în contextul unei penurii de locuri de muncă, Andrzej s-a resemnat să trăiască pe baza ajutorului de handicap. Nu și-a permis costul reformării profesionale. Am crezut că nu îmi voi găsi de lucru niciodată, din cauza handicapului meu, explică el. Andrzej a fost șomer timp de cinci ani, până în ziua când a observat un afiș pe un autobuz, făcând reclamă unor oportunități de muncă pentru persoane cu handicap parțial. M-am dus direct la agenția de ocupare a forței de muncă și m-am înregistrat ca șomer. Peste două zile mi-au povestit despre programul de formare profesională. În iunie 2006, Andrzej s-a înscris la un curs de patru zile, finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european, adaptat nevoilor persoanelor cu handicap și oferind consultanță privind căutarea unui loc de muncă, redactarea unui CV și depunerea unei candidaturi pentru angajare. Autoritatea locală, unul dintre parteneri, a pus la dispoziție un microbuz care să îl ia de la domiciliu în fiecare zi. Hotărârea dă roade După curs, mi-a luat doar o zi să îmi găsesc un loc de muncă, declară Andrzej cu mândrie. La interviu, le-am arătat că îmi doream cu adevărat postul. O firmă locală de pază l-a preluat și l-a instruit în utilizarea calculatorului. Andrzej lucrează la sediul central, care are șase angajați și a cărui responsabilitate constă în monitorizarea operațiunilor din zona Gdansk, colectarea datelor și, dacă este necesar, alertarea poliției cu privire la intruziuni. Andrzej este de serviciu câte 24 de ore, urmate de câte 48 de ore libere, inclusiv la

41 Persoanele dezavantajate Cursul mi-a dat încrederea că, în pofida handicapului meu, știu ce trebuie să fac ca să îmi găsesc un loc de muncă. 39 sfârșit de săptămână și de sărbători, având fiecare al treilea sfârșit de săptămână liber. La început mi se făcea foarte somn în toiul nopții, dar acum m-am obișnuit, spune el, deși încă adoarme cu greu când i se termină tura. Dat fiind faptul că remunerația este mică, Andrzej își păstrează ajutorul de handicap. Soția lui Andrzej, Ania, este educatoare și pleacă de acasă la ora 6 dimineața. La început a fost minunat să nu lucrez, își amintește el. Ania îmi făcea o listă cu lucruri de făcut. Mergeam la cumpărături și apoi stăteam și beam o bere. Însă odată cu trecerea timpului, a început să simtă presiunea, atât pe cea financiară, cât și pe cea psihologică. Din fericire, și-au cumpărat un apartament într-un ansamblu de locuințe sociale, cu un împrumut de la șantierul naval, chiar înainte de operație. Până în momentul respectiv, familia a locuit într-o cameră în locuința părinților Aniei. Însă cea mai urâtă parte a șomajului a fost atunci când toată lumea mergea în concediu vara, iar băieții noștri erau nevoiți să stea acasă pentru că nu aveam bani, explică el. În prezent Andrzej are un venit regulat și pot plănui o vacanță la munte. Când nu este de serviciu, într-o zi obișnuită, Andrzej își trezește cei doi fii, Karol, în vârstă de 16 ani, și Przemek, în vârstă de 14 ani, le pregătește micul dejun și îi conduce la școală. Întotdeauna i-a plăcut să gătească și obișnuia să schimbe rețete cu prietenele Aniei. Supa de ciuperci sălbatice cu tăiței este specialitatea mea, spune Andrzej, care își adună propriile ciuperci la țară și căruia îi place să pescuiască. De asemenea, Andrzej și-a decorat locuința și a asamblat dulapuri adaptate. Întotdeauna m-am adaptat ușor pot face orice pe lângă casă. «Omul este un animal care învață orice!» stresat. Când trebuia să iasă și să se întâlnească cu oameni, nu se simțea deloc în largul său. Acum totul a revenit la normal și împărțim treburile casnice. A fost un proiect de succes, confirmă coordonatorul de curs Anna Dabrowska de la centrul de formare profesională Fundacja Gospodarcza. Administrăm tot timpul inițiative similare pentru persoanele cu handicap, oferind formare vocațională sau consiliere privind înființarea propriei lor firme. Acest lucru este foarte popular în prezent, deoarece pot obține o subvenție de la UE. De asemenea, lui Andrzej i-ar plăcea să pună bazele propriei sale afaceri, de revopsire a containerelor de transport. Andrzej încearcă să obțină în instanță despăgubiri pentru operația care l-a lăsat cu handicap și încă are resentimente în această privință. Însă în iulie 2008 a fost supus cu succesunei operații de înlocuire a celuilalt șold, iar în prezent se poate deplasa doar cu un baston. Știe că îi merge mai bine decât multor altora. În general în Polonia persoanele cu handicap nu sunt angajate, spune el. Este dificil pentru ele să se deplaseze, iar firmele nu vor să le accepte. Însă aici, autoritățile municipale încearcă să îmbunătățească amenajările. Înapoi la normalitate Andrzej spune că se simte 100 % mai bine având un loc de muncă. Este logic că a fi șomer nu te face să te simți bine, subliniază el. Unii oameni pur și simplu se îmbată, dar eu nu sunt așa. Cursul mi-a dat încrederea că, în pofida handicapului meu, știu ce trebuie să fac ca să îmi găsesc un loc de muncă. La început am fost mulțumită că aveam un «soț casnic», adaugă Ania. Dar am început să îmi dau seama că Andrzej era destul de

42 40 O rețetă de succes Este ora prânzului într-o zi lucrătoare și la restaurantul Ízlelő ( Bucăţica ) din orașul Szekszárd din Ungaria sunt ocupate toate mesele. De-a lungul unui perete al încăperii luminoase, vesele, o structură de lemn pe care copiii se pot urca și un morman de jucării demonstrează abordarea de familie a localului. Însă pe lângă mame cu copii mici, clientela variată include și cupluri, vârstnici și funcționari locali. În bucătăria aglomerată, Éva Gyulai, în vârstă de 33 de ani, ajută la prepararea alimentelor. Pur și simplu îmi place să lucrez aici în fiecare zi, există atât de multe lucruri de făcut și întotdeauna mi-a plăcut să gătesc, exclamă ea. Toți angajații se înțeleg bine între ei. Este o adevărată muncă în echipă. Pentru Éva, acest lucru înseamnă efectiv să își înțeleagă colegii citindu-le pe buze a fost deficientă de auz aproape complet, de la naștere, când o eroare medicală și o supradoză de oxigen i-au distrus pentru totdeauna auzul. Șapte dintre angajații restaurantului sunt persoane cu handicap și au venit să lucreze la Ízlelő, mulțumită unui proiect local de formare profesională, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european. Fundația Pasărea Albastră (Blue Bird Foundation), înființată în anul 1997 cu scopul de a promova o societate care să ofere oportunități și opțiuni pentru toate persoanele, a lansat proiectul LIFT Probabilitate Integrare Ocupare totală a forței de muncă Formare profesională (Likeliness Integration Full employment Training) în iunie 2006 și a ajutat 36 de tineri șomeri cu niveluri educaționale reduse și cu handicap să dobândească noi competențe care să le permită să își găsească un loc de muncă. Muncă deficitară, bani puțini Născută la Szekszárd, Éva a urmat o școală specială pentru persoanele cu deficiențe de auz în Budapesta, până la vârsta de 16 ani. Acolo a învățat să citească pe buze, înainte de a se întoarce în orașul natal pentru a-și finaliza studiile. Dar nu a fost ușor să își găsească un loc de muncă decent. A început prestând muncă necalificată, cosând scutece într-o fabrică. Eram plătiți pentru articolele finalizate, iar tariful era foarte redus, își amintește ea. Așa că munceam fără întrerupere mă dureau tot timpul spatele și capul.era foarte plictisitor. Peste puțin timp, Éva l-a cunoscut pe Zoltán, care lucrează pentru o tipografie locală, și s-a căsătorit cu el, iar tânăra pereche s-a mutat cu părinții acestuia. Atunci când s-au născut cei doi fii ai lor, Àkos, acum

43 Persoanele dezavantajate Există oameni cu handicap în toată Ungaria cărora le-ar plăcea să lucreze într-un astfel de loc. Ideea ar trebui să fie copiată. 41 în vârstă de zece ani, și Balázs,acum în vârstă de șapteani, Évaafost bucuroasă să își ia concediu de maternitate pentru a-i îngriji. Balázs are astm și probleme de vedere, care au necesitat deja două operații și l-au ținut pe loc un an. Însă în momentul în careambii băieți au fost gata să înceapă școala, Évaafost dornică să își cauteunalt tip de loc de muncă. Un nou început Éva a aflat de la o altă mamă despre proiectul LIFT și s-a numărat printre cele 16 persoane care s-au înscris la cursul de catering (alte 20 de persoane au dobândit competențe în domeniul construcțiilor). Formarea profesională a durat un an și în acest timp a primit un salariu de la bugetul proiectului. În septembrie 2007, Éva a obținut calificarea de bucătar și a fost angajată la restaurantul destinat familiilor administrat, de asemenea, de Fundație împreună cu șase colegi ai săi, care gătesc, spală vasele și servesc la mese. Am avut noroc. Îmi place să gătesc, explică Éva, care a învățat de la soacra sa, un bucătar expert. Copiilor noștri le este întotdeauna foame, astfel că hobby-ul meu este munca mea. Specialitatea ei sunt dulciurile: îi place să gătească clătite și, de asemenea, ștrudele și prăjitură cu brânză. Bucătăria Ízlelő pregătește în fiecare zi până la 140 de porții de mâncare, dintre care 40 % sunt destinate clienților care cumpără la pachet. Bucătarul șef și dieteticianul selectează împreună meniuri sănătoase care să atragă tinerii. Restaurantul servește deja prânzul pentru propriul centru de asistență de zi pentru familii al Fundației și intenționează să se extindă pentru a servi în sistem catering o școală primară locală. Lui Àkos îi place să mănânce la restaurant când îl duc părinții săi. Este delicios, confirmă el cu entuziasm după ce termină a doua porție de supă. Este mai bine decât la cantina școlii mele. Am sperat că restaurantul va fi independent din punct de vedere economic în termen de trei ani, însă la sfârșitul primului an deja înregistram profit. Gustul libertății Având un al doilea venit sigur, Éva și Zoltán au putut să își îndeplinească visul de a-și cumpăra o locuință proprie. Lapărinții lui Zoltán nu exista suficient spațiu și voiam o schimbare, explică Éva. Nu exista nicio grădină, iar copiii nu aveau unde să se joace. Când ajungeam acasă nu eranimic altceva de făcut decât să stăm și să ne uităm la televizor. S-au mutat în casa lor situată în afara orașului Szekszárd, în decembrie 2008, bucurându-se de provocarea de a renova proprietatea. Grădina de mărime corespunzătoare include viță-de-vie și pomi fructiferi. Zoltán așteaptă cu interes să studieze fabricarea vinului, în timp ce prioritatea Évei constă în cultivarea merelor, pentru a face plăcintă cu mere, și plantarea florilor. Îmi place grădinăritul, spune ea. În afara orașului avem aer proaspăt și o senzație de libertate. De asemenea, Évastudiază pentru aobține permisul de conducere. Éva se simte norocoasă că a descoperit restaurantul Ízlelő. Există oameni cu handicap în toată Ungaria cărora le-ar plăcea să lucreze într-un astfel de loc, subliniază ea. Ideea ar trebui să fie copiată. Nu ne-ar deranja am fi foarte bucuroși! Și alți clienți sunt de acord că restaurantul oferă calitate bună și prețuri rezonabile. Oamenii care lucrează aici zâmbesc întotdeauna și cunosc pe toată lumea după nume, remarcă Judit Botos, care ia masa în mod regulat la Ízlelő. Scopul nostru este să ajutăm familiile cu copii mici și persoanele cu handicap, iar restaurantul combină ambele obiective, explică Andrea Mészáros, director executiv al Fundației Pasărea Albastră.

44 42 O mână întinsă nevăzătorilor Nu sunt sigură dacă mi-ar plăcea să pot vedea. A fi nevăzătoare face parte din persoana mea. Sarmite Gromska a devenit nevăzătoare de mic copil, din cauza unei erori medicale tragice, astfel că nu are memoria vederii. În prezent îi este dificil chiar și să își imagineze această experiență. Am fost născută prematur, la aproximativ șapte luni, și apoi pusă într-un incubator. Din această cauză am orbit. A fost un accident, nimic mai mult. Oamenii nu mă înțeleg întotdeauna când spun că nu mi-ar plăcea să văd. Dacă aș putea vedea, mi-aș pierde o parte din identitate. A fi nevăzătoare mă definește, adaugă ea. Sarmite susține, de asemenea, că datorită faptului că este nevăzătoare are o viziune mai corectă asupra lumii. Ceea ce se poate vedea nu este totul, explică ea. Cred că «văd» mai bine decât văzătorii. Cei mai mulți oameni sunt atenți la ceea ce văd cu ochii, însă eu văd sufletele oamenilor. Le văd «gesturile vocii», intonațiile și simt cum mă ating. Locuind cu părinții și cu cei doi frați ai săi în Riga, Sarmite este un exemplu care inspiră în ceea ce privește succesul pe care îl poate obține o persoană hotărâtă, care beneficiază de sprijin. Sarmite și-a petrecut primii ani de studiu la o școală specială cu internat, dedicată nevăzătorilor, unde a învățat să citească și să scrie în alfabetul Braille. Continuându-și studiile la universitate, s-a distins ca studentă și i-a fost acordată o bursă. Sarmite are și talent muzical și a cântat la saxofon într-o formație de tineret. Deși încă mai cântă ocazional, Sarmite afirmă că abandonează muzica pentru moment pentru a se concentra asupra universității. Materialele de studiu Sarmite are nevoie de echipament specializat pentru a studia și se pricepe foarte bine la a scrie fie cu o tăbliță, fie cu o mașină specială de scris în alfabetul Braille și, de asemenea, de un calculator adaptat, cu software de recunoaștere a vocii. Pentru a obține toate materialele de studiu de la universitate traduse în Braille, Sarmite depinde de Biblioteca letonă pentru nevăzători. Totuși, după cum explică Gunta Bite, coordonatoarea Departamentului Braille al bibliotecii, transcrierea în alfabetul Braille este prohibitiv de scumpă. Putem desfășura această activitatea doar intern, datorită

45 Persoanele dezavantajate Biblioteca Braille a adus o schimbare importantă în viața mea și sunt convinsă că și în viața altor nevăzători. 43 finanțării de la Uniunea Europeană, care ne-a ajutat să ne înființăm departamentul Braille. Scopul proiectului a fost de a pune la dispoziția nevăzătorilor și a persoanelor cu deficiențe de vedere o varietate de servicii și de materiale, ajutându-le, în fond, să se integreze în societate și pe piața forței de muncă și să ducă vieți mai independente. UE, prin Fondul social european, face posibilă achiziționarea de echipamente și instruire de către bibliotecă, astfel încât aceasta să poată demara tipărirea de cărți și de alte documente pentru nevăzători. Cititorii în Braille de pe teritoriul Letoniei au în prezent acces la o întreagă nouă gamă de materiale de lectură, în mod gratuit. Și pot solicita texte specifice atunci când au nevoie. În prezent, departamentul angajează, de asemenea, nevăzători și persoane cu deficiențe de vedere pentru a lucra la pregătirea textelor. Faptulcă amlucrat o vară pentrubibliotecăm-aconvins că vreau să fiu editor în Braille, explică Sarmite, carieră pentru care se pregătește acum la universitate. Independența se învață Cea mai mare parte a vieții, Sarmite a depins total de părinți. Într-adevăr, povestea doamnei Gromska, mama lui Sarmite, este în sine un studiu de caz de curaj, hotărâre și devotament pe viață față de copilul ei. Însă Sarmite știe că într-o zi va rămâne singură și că va trebui să se descurce prin forțele proprii. Da, am avut emoții în legătură cu începerea studiului la universitate, spune ea. A fost un pas important de făcut atât la nivel academic, cât și la nivel personal. Încă depind foarte mult de alte persoane și, în special, de familia mea, însă trebuie să învăț să fiu puternică și să supraviețuiesc. Biblioteca Braille a adus o schimbare importantă în viața mea și sunt convinsă că și în viața altor nevăzători. Am câștigat cu siguranță foarte mult de pe urma proiectului FSE. Faptul că pot să imprim toate materialele de care am nevoie pentru studiu înseamnă că pot continua procesul de creștere, evoluție și transformare într-un membru productiv al societății.

46 44 Bucuria vieții la țară Crescând la o mică fermă din regiunea Prekmurje din nord-estul Sloveniei, Andrej Lovrencec are legături strânse cu mediul rural. Îmi place foarte mult această regiune, aici este locul meu. Nu aș putea să îmi imaginez viața la oraș, spune bărbatul în vârstă de 22 de ani. Probabil m-aș muta în zonă, dar nu cred că m-aș muta într-un loc cu totul diferit. Acasă, împreună cu mama și cu tatăl său, cultivă diferite plante, printre care grâu, struguri, fructe și cartofi, și crește capre, vaci și tauri. La scară mică, ferma asigură hrană pentru familie și pentru animale, cu un anumit surplus destinat vânzării. Andrej a întâmpinat dificultăți de învățare la școală și adesea a fost nevoit să lipsească din cauza problemelor de sănătate psihică. A început să aibă accese de dureri grave de cap, vomă și deficiențe de vedere de la o vârstă timpurie și, la vârsta de 12 ani, a început să sufere de depresie. La școală era dificil. Am avut probleme de învățare, dar și cu colegii de clasă. Erau doar lucruri mărunte, dar mă deranjau. Înanul 2002, când era în clasa a șaptea, Andrej s-a îmbolnăvit foarte grav și a lipsit un an de la școală. La vârsta de 15 ani a fost înregistrat ca persoană cu handicap și, deși și-a finalizat în cele din urmă studiile elementare în 2004, a aflat ulterior că are opțiuni limitate de a-și găsi un loc de muncă. Rămas acasă toată ziua, Andrej se plictisea și se simțea izolat. Stăteam acasă, așteptând să se întâmple ceva. Nu știam ce să fac, unde să mă duc și nu aveam niciun ban. În anul 2008, a început să își schimbe viața, urmând un curs de formare profesională. Acesta a implicat un program de mentorat de trei luni, administrat de o organizație locală, Mosaic, care angajează și sprijină grupuri vulnerabile din punct de vedere social, în special persoane cu handicap. Există patru domenii de activitate agricultură, producția de alimente organice, ecoturism și restaurarea clădirilor. Un loc de muncă cu normă întreagă Programul de formare la locul de muncă este un efort național care a început în anul 2004 și este cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european. Programul vizează persoanele care pot întâmpina dificultăți la găsirea unui loc de muncă, inclusiv

47 Persoanele dezavantajate persoanele cu handicap, tinerii cu puține calificări și șomerii pe termen lung. Am întâlnit oameni noi și învăț câte ceva în fiecare zi. Iar acum sunt independent din punct de vedere financiar. pentru viitor. Dar nu m-ar deranja ca totul să rămână așa cum este. Avem o vorbă: cu răbdarea treci marea. 45 În urma programului, lui Andrej i-a fost oferit un loc de muncă cu normă întreagă. Andrej lucrează într-o mică echipă care îndeplinește o varietate de sarcini în agricultură sau în producția alimentelor. Acest loc de muncă este ideal pentru Andrej, deoarece combină un mediu de susținere și amiciție cu o zonă de lucru pe care o cunoaște și care îl entuziasmează. Îmi place să lucrez aici pentru că îmi place agricultura, spune el. Munca este cu adevărat interesantă, indiferent dacă se desfășoară pe teren sau înăuntru. Fiind o afacere agricolă, angajații lucrează oricând este nevoie, în funcție de anotimpuri și de culturi. Uneori lucrăm șapte zile pe săptămână, adaugă el. Pentru Andrej, care a fost crescut la o fermă, acest tip de regim este o a doua natură. Programul prelungit nu mă deranjează. Și este minunat deoarece colegii îmi sunt și prieteni. Aptitudini personale Este evident că lui Andrej îi place cu adevărat să muncească, are mai multă încredere în sine și a devenit mult mai independent. Am întâlnit oameni noi și învăț câte ceva în fiecare zi, spune el. Iar acum sunt independent din punct de vedere financiar. Venitul regulat i-a permis să își cumpere un autoturism personal, care îl ajută să se deplaseze și să își dezvolte viața socială îmbunătățită. Părinții lui au observat o mare schimbare. Acum este mult mai fericit și mai plin de viață. Iese cu prietenii înainte nu prea ieșea, spune mama sa. Și Mateja Kaljevič, consultantul din partea agenției regionale de ocupare a forței de muncă implicat în organizarea stagiilor, a observat o schimbare. Andrej este 100 % diferit în urma efectuării programului. La început, a venit cu mama sa și aceasta a vorbit pentru el. Se temea de orice și nu avea încredere. Acum este unul dintre participanții cei mai încrezători în sine pe care i-am avut. Evaluând îmbunătățirea pe care integrarea profesională a adus-o în viața sa, Andrej spune: Sunt foarte mulțumit acum. Este prima dată când am obținut ceea ce mi-am dorit. Nu am niciun plan mare

48 46 Cum să trăiești cu durerea Otilia Marques avea doar 22 de ani când a plecat de acasă, din Ansião, Portugalia, pentru a locui cu sora și cumnatul său în Luxemburg. Precum mulți europeni, Otilia s-a mutat într-o țară nouă în speranța de a-și găsi un loc de muncă și de a începe o viață nouă. La început a fost dificil, își amintește ea. Am avut un loc de muncă la o fabrică, dar nu am studiat niciodată limba franceză. A trebuit să o învăț la serviciu. Făcând parte dintr-o familie cu șapte copii, a fost obișnuită să existe oameni în jurul ei când avea nevoie de ajutor. Apoi, în 1975, s-a căsătorit cu Manuel Augusto, în Portugalia. În anul următor acesta a urmat-o în Luxemburg, unde lucrează în prezent pentru un furnizor de materiale de construcții. În același timp, Otilia s-a angajat ca femeie de serviciu la compania de poștă și telecomunicații P&T. Odată cu nașterea fiicei lor, Alexandra, trei ani mai târziu, lucrurile păreau bine stabilite pentru viitor. Mândră de munca ei Însă Otilia nu depășise cu mult vârsta de 30 de ani când a devenit conștientă de durerea reumatică de spate, care a devenit mai intensă atunci când femeia a suferit o deplasare de disc. Timp de peste 20 de ani am suferit de dureri din cauza cărora mi-a fost dificil să lucrez și care se agravează odată cu înaintarea în vârstă. Dar încerc în continuare să fac tot ce pot, spunea ea cu modestie. În calitate de femeie de serviciu în vestiarele și toaletele companiei respective, Otilia se mândrește în mod evident cu oglinzile strălucitoare și cu plăcile de ceramică perfect curate. Printre sarcinile sale se numără curățarea dușurilor, urcarea pe scară pentru a șterge de praf dulapurile, cărarea găleților pline cu apă și golirea sacilor de gunoi este vorba de muncă fizică grea. Uneori poți face o mișcare greșită și te doare și mai mult, explică ea. Dar nu are cine să o facă, așa că trebuie să mă descurc. Iar când tehnicienii se întorc de la întinderea cablurilor de telecomunicații în canale noroioase, mai ales iarna, este foarte mult de curățat. Astfel că, în septembrie 2007, compania i-a acordat Otiliei zile libere pentru a participa la un curs de formare profesională de două zile pe săptămână, timp de cinci săptămâni, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european, pentru a o ajuta să își controleze durerea. Printr-o coincidență, fiica ei, Alexandra,

49 Persoanele dezavantajate Am învățat cum să îmi controlez mișcările, astfel că în fiecare zi mă doare mai puțin spatele la muncă și chiar și acasă. 47 lucra în momentul respectiv pentru Service de Santé au Travail Multisectoriel (STM departamentul guvernamental responsabil pentrusănătateîndiferitesectoaredemuncă), organizatorulcursului, și și-a încurajat mama să profite de oportunitate. Otilia a aflat cum funcționează spatele, care sunt riscurile de vătămare și ce trebuie să facă pentru a și-l proteja. Formatorii au prezentat exerciții de întărire a musculaturii piciorului, tehnici de relaxare pentru a evita presiunea, precum și dieta adecvată pentru îmbunătățirea sănătății și rezistenței sale generale. Otilia a descoperit cum să ridice corect greutățile și cum să se miște în condiții de siguranță pentru a evita durerea. Datorită cursului, acum știu că trebuie să stau în genunchi nu mă pot apleca, de exemplu și am grijă să nu umplu prea tare sacii de gunoi. Am învățat cum să îmi controlez mișcările, astfel că în fiecare zi mă doare mai puțin spatele la muncă și chiar și acasă. Cursul de formare m-a ajutat pentru că mi-a explicat la ce să mă aștept. Au existat chiar și psihologi disponibili pentru a discuta despre problemele participanților. Un serviciu care începe devreme Situat la periferia orașului Luxemburg, sediul companiei de telecomunicații la care lucrează Otilia este o clădire unghiulară, din cărămidă roșie, situată într-o locație spațioasă, înconjurată de pajiști și copaci. Acest lucru înseamnă că Otilia poate conduce în fiecare zi până la serviciu și poate parca în incinta companiei. Deși nu locuiesc departe, este convenabil pentru mine să vin cu mașina, și pentru că încep serviciul foarte devreme la ora 6 dimineața. cu alte suveniruri ce amintesc de culorile Portugaliei lor natale. În prezent Otilia se simte suficient de bine pentru a se bucura de câte o plimbare cu prietenosul lor labrador în vârstă de șase ani, Bell. A merge mai departe Otilia speră că va putea continua să lucreze până la vârsta pensionării. Vom vedea cât timp voi putea continua, spune ea filosofic. Voi avea nevoie de curaj.încăamdureri, iar uneori sunt puțin deprimată. Depinde de vreme când plouă, se agravează. Dar omul e dator să încerce să meargă mai departe.nu poți să te plângi tot timpul. Trebuie să trăiești cu durerea. Nadine Sadler,din partea serviciului de sănătate și afaceri sociale al companiei P&T, precizează că aproximativ 20 de membri ai personalului participă în fiecare an la cursul de formare pe tema durerilor de spate. Chiar funcționează, afirmă ea. Sper că o va ajuta pe Otilia să își prelungească durata de viață activă. A fost un curs foarte util, confirmă Fatima Tomaz, care conduce echipa de 14 femei de serviciu din clădire. L-am urmat și eu și am învățat foarte multe. La loc de cinste pe peretele din camera de zi a Otiliei se află un certificat înrămat, prin care este felicitată pentru progresul înregistrat la cursul de formareșiprincareesteîncurajată să pună în aplicare lecțiile învățate. De unde rezultă foarte clar cât de importantă a fost această experiență pentru ea. Pentru Otilia, viața de zi cu zi depinde de controlarea durerii și de reducerea acesteia la un nivel suportabil. Otilia a refuzat operația când a aflat că are doar 20 % șanse de succes. În schimb, face regulat ședințe de masaj și, o dată pe an, urmează o terapie intensivă în stațiunea balneară locală Mondorf-les-Bains. Otilia încearcă să evite calmantele. Urmez un tratament care încearcă să oprească evoluția artritei, pentru că odată ce se întâmplă acest lucru, nu mai este nimic de făcut, explică ea. Otilia locuiește împreună cu Manuel într-o casă luminoasă, bine întreținută, cu pereți albi, mobilă de lemn lăcuită și pardoseală din plăci de ceramică. Pervazurile ferestrelor sunt împodobite cu mușcate roșii și, din loc în loc, cu articole de olărie decorate sau

50 48 Povestea Georgiei Cred că îi voi putea ajuta și pe alții dacă vorbesc despre viața mea, spune Georgia Chrisikopoulou cu simplitate. Eram foarte negativistă. Nu acceptam că eram bolnavă și nu voiam să cer ajutor. Încă mai cunosc persoane care nu iau doctorii în serios. Ca urmare a unei boli psihice, Georgia, în vârstă de 36 de ani, a petrecut ani întregi de suferință, la spital sau acasă, în orașul său natal, Corfu, din Grecia. Însă, începând din 2006, un program de reabilitare a ajutat-o să se mute din instituția unde era îngrijită în propriul ei apartament și să înceapă să muncească. Programul este administrat de Cooperativa Noi Orizonturi (New Horizons Cooperative), cofinanțată de Uniunea Europeană prin Fondul social european. Sediul cooperativei este situat în centrul orașului Corfu, într-o clădire unde programul administrează și o cafenea, a cărei terasă este umbrită de portocali. La mesele acesteia, studenții citesc și beau cafea. Este posibil ca unii clienți ocazionali să nu arunce o a doua privire la amuzanta denumire a localului: Lunatico. Și este posibil ca aceștia să nu știe că elegantele clădiri din jurul său cu porțile de fier deschise larg reprezintă fostul spital de boli psihice și pentru măsuri de siguranță din Corfu, cel mai vechi din Grecia, transformat în prezent în departamente universitare. Debutul bolii Georgia face parte dintr-o echipă de grădinari care au grijă de straturile de flori și de peluzele din jur, purtând uniforme și berete verzi. Povestea ei este una a greutăților și a curajului. Prima născută a unei familii cu patru copii, Georgia își amintește de tratamentul aspru la care o supuneau părinții săi. Eram prea mică pentru a înțelege dacă făceam ceva obraznic, spune ea. Nu am primit nicio dovadă de afecțiune decât când am fost mult mai mare. La vârsta de 12 ani, a început să îi cadă părul și a fost diagnosticată cu probleme psihiatrice. La vârsta de 17 ani a rămas însărcinată și a încercat să se sinucidă. În pofida faptului că părinții săi s-au opus, Georgia a renunțat la studii, s-a căsătorit și a plecat să locuiască cu părinții soțului său. Însă nu a avut un mariaj fericit. Cuplul a început să bea mult și să se drogheze, iar el a devenit violent. La vârsta de 24 de ani Georgia era grav bolnavă. Am început să aud voci și credeam că sunt blestemată. Îmi imaginam că televizorul

51 Persoanele dezavantajate Îmi place totul în legătură cu munca mea. Mi-a schimbat total viața. Întotdeauna mi-a plăcut grădinăritul îmi place să fiu aproape de natură. 49 vorbea cu mine și că aveam capacități telepatice. Nu îmi suportam copilul și răbufneam pe el și pe familia mea pentru orice luptam cu toată lumea. Voiam să mă sinucid. În cele din urmă, s-a întors la mama și la tatăl său și, din acel moment, relațiile s-au îmbunătățit. În final, am fost salvată de către părinții mei, recunoaște ea. A început, inițial fără dorință, să urmeze un tratament medicamentos, însă povestește cum încă auzea în mintea ei vocea soțului său, amenințând-o. A părăsit Corfu și a plecat să călătorească, ajungând în Stuttgart, unde a lucrat în baruri și cluburi. A fost mai mult coșmar decât muncă de noapte, își amintește ea cu amărăciune. Georgia a suferit de tulburări de alimentație și a intrat în datorii. Epuizată, s-a întors acasă. Însă, deși starea ei s-a înrăutățit, a continuat să refuze să creadă că era bolnavă. Acceptarea ajutorului În anul 2002 a fost internată într-un spital de psihiatrie, însă soțul ei a venit să o ia de acolo. La început a fost destul de amabil, își amintește ea, însă a revenit curând la vechiul său fel de a fi. În 2005, Georgia și-a dat însfârșit seama că nu se poate însănătoși pe cont propriu. Două evenimente au jucat un rol esențial: fratele său mai mic, Prokopis, a fost omorât într-un accident și, în ajunul Crăciunului, tatăl ei amurit în urma unui infarct miocardic.georgiaadecis să pornească în căutarea unei vieți mai sănătoase. A revenit la spital și, un an mai târziu, a fost transferată în programul de reabilitare. Timp de șase luni a locuit într-un cămin din Thinalion. Iar în octombrie 2006 s-a simțit suficient de bine pentru a se muta într-un apartament social împreună cu o altă pacientă, Corinna Mouzakiti. De asemenea, a început să muncească pentru echipa de grădinărit și de mediu a cooperativei. Îmi place totul în legătură cu munca mea, în special plantarea. Mi-a schimbat total viața, spune ea. Întotdeauna mi-a plăcut grădinăritul îmi place să fiu aproape de natură. Seara, când mă uit la televizor, îmi lipsește. Aș prefera să lucrez. Totuși, trebuie să fie atentă. Mă doare capul de la căldură, recunoaște ea. Trebuie să se oprească și să facă o pauză. Șefii de echipă înțeleg acest lucru și evită să îi atribuie cele mai dificile sarcini. Georgia este foarte mândră și își dă toată osteneala, precizează asistenta socială Helena Moshat. Progresul îi este monitorizat de către o echipă de specialiști. În plus, Georgia poate solicita în permanență ajutorul doctorului său personal. Abordarea cooperatistă Noi Orizonturi are 70 de angajați, inclusiv 45 de pacienți care lucrează alături de restul personalului. Pe lângă cafenea și echipa de mediu, cooperativa administrează și o curățătorie, o parcare și un restaurant și bar numit Dusk, în orașul Corfu. Înființată în anul 2005, cooperativa s-a dezvoltat de la zece oameni la 183 de membri cu drept de vot, 98 dintre aceștia fiind pacienți. Din consiliul de conducere fac parte întotdeauna cel puțin două persoane care au fost anterior internate. Echipa de mediu are uncontract cuautoritatea locală. Dmitris Vlachos,șeful echipei, estemândru de faptul că aceasta oferăun serviciu profesional și competitiv. Clienții sunt foarte mulțumiți de munca noastră, confirmă el. Ne învățăm angajații să își facă treaba în mod corespunzător. Toți lucrătorii sunt instruiți să manipuleze sculele electrice, de exemplu șipoartă echipament complet de protecție. Georgia își începe activitatea înfiecare dimineață la ora 8, deplasându-se uneori cu microbuzul împreună cu colegii ei cătrelocații mai îndepărtate.câștigă 500 de euro pe lună pentru patru sau cinci dimineți pe săptămână, plus sprijinul pe care îl obține prin intermediul serviciilor de sănătate, și nu plătește chirie pentru apartamentul în care locuiește alături de colega sa. Nu le spunem clienților că unii lucrători sunt pacienți, explică Thanasis Papavlasopoulos, un expert în economie socială care a contribuit la înființarea cooperativei. Nu vrem ca vreunul dintre ei să fie stigmatizat și ar fi dificil și pentru dumneavoastră să precizați care sunt oamenii cu probleme. Zece dintre ei sunt deja complet autonomi. Puteți observa schimbarea pe care au adus-o proiectele FSE într-un interval de patru ani, adaugă el. În 1997, în spital erau internate 350 de persoane din toată insula. În prezent există doar 15 paturi, pentru urgențe absolute. Este un real progres. Reintegrarea este aspectul cel mai important, iar scopul nostru principal este să le oferim oamenilor o oportunitate de a lucra și să le dăm posibilitatea de a fi independenți.

52 O luptă continuă Georgia însăși a reînceput să fie preocupată de unele dintre vechile ei hobby-uri. Îi place să gătească și să brodeze și obișnuia să picteze și să compună muzică. Întotdeauna mi-a plăcut muzica. Cândva am vrut să devin dansatoare, precizează ea cu nostalgie. Georgia își vizitează periodic mama, fratele și sora și are o relație apropiată cu cei doi copii ai surorii ei. Duce în continuare o luptă zilnică pentru ca să nu se îndepărteze de drumul cel bun în viață: depinde de tratament medicamentos, la care trebuie să recurgă de trei ori pe zi. Cu câteva luni în urmă, starea ei s-a reagravat brusc. Mă simțeam foarte furioasă. Țipam, explică ea. Am mers la medic și am cerut ajutor și am petrecut o lună luptând ca să nu recidivez... și într-adevăr este vorba despre o luptă. Ce o ajută să meargă mai departe? Caracterul meu, precum și faptul că am un copil, răspunde ea. Și am o familie bună. Nu vreau să îi fac să sufere. Fiul ei, Antonis, locuiește în prezent în Atena împreună cu tatăl lui. Vorbesc la telefon de două ori pe săptămână, însă Georgia afirmă că ar avea o relație mai bună dacă băiatul nu ar fi atât de departe. Este hotărâtă să se însănătoșească suficient pentru a avea un cămin al ei, unde să locuiască din nou împreună cu fiul ei.

53 Lucrătorii în vârstă

54 52 Echiparea pentru o nouă carieră Puteamsă-mifipetrecuttotrestulviețiitrăinddinindemnizațiadeșomajsau din cea de prepensionare, dar nu voiam asta, declară Jane Grøne sfidător. Eram hotărâtă să-mi găsesc de lucru și am făcut asta singură, nu pentru că mi-auspusceidelaserviciiledeocupareaforțeidemuncă. Afostdinproprie inițiativă. Dar formarea profesională a fost esențială, deoarece nu poți lucra pe acest post decât dacă treci examenul și obții permisul de conducere. La volanul autobuzului ei galben, fără imperială, sau stând de vorbă cu colegii de la City Trafik, una dintre cele două companii principale de autobuze din Aalborg, de pe coasta bătută de vânturi a Iutlandei daneze, Jane paresăsesimtă în largul ei. Totuși, la începutul lui 2007, având în jur de 55 de ani, era șomeră și nu avea calificări formale care să o ajute să-și găsească un loc de muncă. Când a remarcat un anunț privind formarea șoferilor de autobuz în ziarul local,a fost tentată să răspundă îi plăcea să conducă și suna interesant. Dar a ezitat. Oare ar fi fost capabilă să conducă un vehicul mare? Și ar fi putut face față responsabilității privind siguranța pasagerilor? La început, am crezut că mi-ar putea fi greu, din cauza vârstei, recunoașteea. După o săptămână, Jane a remarcat același anunț. Părea mâna destinului, își amintește ea. Mi-am spus: «Dacă alții pot, eu de ce nu? Aș putea să încerc, să văd ce iese. Pot să renunț mai târziu, dacă e nevoie.» Așa că a mers înainte și, în noiembrie 2007, a obținut un loc în programul pentru competențe profesionale (Job Competence programme) organizat de centrul local de formare vocațională AMU Nordjylland (Arbejds- MarkedsUddannelser Educarea Pieței Muncii), un proiecteducațional cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european. Cursul pentru șoferii de autobuz includea și teorie și practică, având câteva module privind sănătatea și siguranța, primul ajutor, lucrul cu banii, ergonomia și ajutorarea pasagerilor cu handicap. Jane are numai cuvinte de laudă pentru formarea pe care a primit-o. Instructorii au făcut-o distractivă și interesantă. Au dat dovadă de mult profesionalism. Chiar dacă unele lucruri pe care le-am avut de învățat erau destul de plictisitoare, eu nu m-am plictisit niciun moment. Promisiunea unui loc de muncă Între timp, a început să caute un post liber, iar City Trafik i-a oferit un loc începând din februarie Dar exista o problemă, deoarece, deși trebuia să termine cursul până la acea dată, simțea că nu are destulă

55 Lucrătorii în vârstă Îți crește mult încrederea în tine când obții o diplomă și un loc de muncă bun, cu colegi de treabă. Ești mai mulțumită de tine. 53 experiență practică. Aveam emoții, deoarece compania îmi promisese un loc de muncă, iar toți ceilalți șoferi erau gata să înceapă. Se temea că își va pierde șansa, dar compania și-a ținut promisiunea. Cum se spune în Danemarca, poate că ochii mei albaștri au fost de vină, spune Jane râzând malițios.a luat lecții de conducere în plus încă două luni și a fost gata să își ocupe postul în aprilie. Mă bucur foarte mult că am obținut permisul de conducere pentru autobuz, adaugă ea. Îți crește mult încrederea în tine când obții o diplomă și un locdemuncăbun,cucolegidetreabă.eștimaimulțumitădetine. Parcurgerea formării profesionale este mesajul că oamenii pot reuși, confirmă Henrik Johannesson, din Danemarca. Vedem mulți oameni de peste 50 de ani, adesea deoarece și-au pierdut locul de muncă și vor să înceapă o nouă carieră. Asumarea responsabilităților Jane provine din Hjørring, din nordul Danemarcei. La 15 ani, s-a mutat în Aalborg, unde părinții ei au deschis o cafenea. Dar mama i-a murit la scurt timp și, fiind cea mai în vârstă dintre cei șase copii, a fost ocupată în curând, îngrijindu-și cei trei frați și cele două surori și ajutându-și tatăl cu afacerea. Nu prea avea timp să învețe și să-și treacă examenele, așa că a părăsit școala fără nicio calificare. Căsătorindu-se după vârsta de 20 de ani, a născut trei copii. Jane și soțul ei conduceau o mică afacere cu echipamente de birou, iar ea era recepționeră și secretară. Dar, la moartea soțului ei în 1997, a trebuit să vândă afacerea și să-și caute altceva de lucru. Aveam aproape 50 de ani și trebuia să hotărăsc ce vreau să fac. Căutam și iar căutam, își amintește ea. Și-a găsit un post ca lucrător în domeniul asistenței medicale și încheiase un an de formare vocațională pentru a obține calificările suplimentare necesare pentru promovare, când un accident rutier i-a provocat o afecțiune dorso-lombară, făcându-i imposibile ridicarea greutăților și munca dură esențială pentru slujba ei. După circa un an petrecut mai întâi în concediu medical, apoi trăind din indemnizația de șomaj, Jane a hotărât că nu voia să continue așa. Copiii lui Jane sunt acum mari și pe cont propriu. Fiul ei cel mare locuiește în Copenhaga, dar fiica ei și fiul cel mic locuiesc în apropiere și ea așteaptă cu nerăbdare momentele în care își îngrijește nepotul în vârstă de doi ani, Mathias. Lucrează 37 de ore pe săptămână, de obicei timp de 6 zile, cu ture care încep încă de la ora 4.00 și se termină chiar și la ora Ajunge la depou în fiecare dimineață, să i se spună pe ce traseu va circula în acea zi. 170 de șoferi au plecarea din depoul City Trafik, 22 dintre ei fiind femei. Managementul conflictelor Datorită locului său de muncă, Jane a ajuns să cunoască orașul mult mai bine. Străzile înguste ale vechiului centru al orașului Aalborg, cu casele-i îngrijite, zugrăvite în culori pastelate, nu sunt locul cel mai potrivit pentru conducerea unui vehicul mare. Dar Jane se mândrește cu un stil de condus lin și atent, încât pasagerii călătoresc sigur și confortabil. Oricum trebuie să oprești la semafoare, arată ea. Ce rost are să încerci să te grăbești? Îi place contactul social cu pasagerii ei obișnuiți și aceștia, la rândul lor, își arată aprecierea. Îmi fac cadouri: ciocolată și sticle cu vin! Pe de altă parte, violența împotriva lucrătorilor din transporturi reprezintă o sursă de preocupare permanentă, doi oameni fiind arestați pentru că au atacat cu cuțitele șoferi de autobuz acum circa un an. Managementul conflictelor a fost unul dintre subiectele cursului, iar Jane spune că problema ei cea mai mare de până acum a fost un grup turbulent dintr-o stație de autobuz. Amintindu-și cursul de formare, a închis ușa repede și a plecat mai departe. Acum, autobuzele au sisteme de alarmă conectate la poliția locală. Sunt foarte mulțumită de munca mea, conchide Jane. Sunt mulțumită de colegi și de șeful meu. Toată lumea e tratată bine și ne ajutăm între noi. E ca o mare familie și nimeni nu e exclus. Voi rămâne aici până la moarte! glumește ea. Are motive întemeiate să se aștepte la o carieră lungă și satisfăcătoare: atât timp cât șoferii își reînnoiesc certificatele medicale din cinci în cinci ani, vârsta de pensionare este flexibilă. Cel mai în vârstă șofer de autobuz de la City Trafik are 72 de ani. Îmi place foarte mult să vin la lucru, chiar și la ora 4.00, spune ea. Nu-mi pare rău niciodată că lucrez.

56 54 Recalificarea pentru o forţă de muncă modernă Trei lucruri sunt importante pentru Milan Nedbal, din regiunea Kroměříž, Republica Cehă: Familia, sănătatea și munca, spune bărbatul în vârstă de 53 de ani. Dar, când s-a închis fabrica la care lucra, în octombrie 2006, s-a întrebat dacă pierduse unul dintre aceste puncte de susținere din viața lui pentru totdeauna. Milan amuncit în mod constant toată viața lui de adult. După ce a studiat utilajele textile la universitatea din Liberec, a lucrat în industria textilă timp de 27 de ani, începând în atelier și ajungând directorul general al unei fabrici locale. M-am afirmat prin muncă, spune el. Ca director de fabrică, supravegheam toate aspectele producției. Organizam materialele pentru producție, pregătirile și conduceam angajații. Industria textilă cehă a intrat în declin în anii 90. Astfel, când fabrica la care lucra a dat faliment, au mai rămas puține ocazii în acel sector. Concedierea mi-a dat o senzație negativă, spune el. Și a fost agravată de presiunea căutării unui alt loc de muncă. A început să-și caute de lucru imediat, dar nu a prea avut noroc la început. Mi-am trimis CV-ul la peste 140 de companii, continuă el. Dar primeam mereu același răspuns Vă mulțumim pentru interesul față de organizația noastră, dar regretăm să vă informăm că nu avem posturi potrivite în acest moment... Nu doar că i-a fost greu să găsească un loc de muncă potrivit cu experiența lui, dar a descoperit că poziția de conducere pe care o ocupase anterior reprezenta un obstacol. Era ceva defavorabil. Când cei delacompanii auzeau că fusesem director defabrică, nu mă mai aveau în vedere pentru posturi inferioare, spune el. Se temeau că voi vrea să dau ordine. Dar a continuat să candideze pentru locuri de muncă. Trebuia să continui. Era foarte important, spune el. Sunt un om optimist. Dar asta îți erodează încrederea în tine. Mă întrebam dacă voi mai lucra vreodată. La curent cu noile tehnologii Milan aînțeles că poate enevoie să-și actualizezeabilitățile pentru a-șigăsiunpostînforțademuncămodernă.aînceputuncursderecalificare profesională oferit de oficiul local al forței de muncă în ianuarie Proiectul a fost pregătit și organizat de către bi-blioteca nonprofit Knihovna Kromerizska, cofinanțat deuniunea Europeană prin Fondul social european. A constat în primul rând din cursuri

57 Lucrătorii în vârstă Cursul de formare a fost foarte practic și mi-a îmbunătățit mult cunoștințele de operare pe calculator... Mă simt mult mai în siguranță acum. 55 de formare în domeniul calculatoarelor și al tehnologiei informației, privind utilizarea hardware-ului și a software-ului, căutarea pe internet,crearea și pregătirea diferitelor documente computerizate,dar și din abilități de comunicare și din educație ecologică. Înainte de curs, știam foarte puțin să folosesc calculatorul, spune el. Am început să îl folosesc abia la sfârșitul carierei mele anterioare. Dar cursul de formare a fost foarte practic și mi-a îmbunătățit mult cunoștințele de operare pe calculator. L-a ajutat și să-și dezvolte alte abilități esențiale obținerii unui loc de muncă, cum ar fi redactarea scrisorilor de candidatură și a CV-urilor, cum să se îmbrace la interviuri și cum să comunice mai bine cu oamenii. Mai presus de toate, mi-a crescut încrederea în mine. Am observat o schimbare în abilitățile mele de comunicare interpersonală, adaugă Milan. Diferă complet de ceea ce făceam înainte, spune el. Înainte, lucram doar în interior. Acum, trebuie să comunic în exterior cu alte companii și să organizez tot lanțul de aprovizionare, adaugă el. Obținerea unui nou loc de muncă i-a îmbunătățit mult viața. Mă simt mult mai în siguranță acum. Nu mă mai gândesc atât de mult la viitor, sunt mulțumit de ceea ce fac în prezent, spune el.îiplace să grădinărească și să-și petreacă timpul cu familia lui. Totuși, nu am prea mult timp liber, recunoaște el. Muncesc mult. Și asta ebine, pentru un om care acordă muncii valoarea pe care i-o acordă Milan. În vara anului 2007, eforturile i-au fost răsplătite și căutarea unui loc de muncă a luat sfârșit când a obținut un post la o firmă locală de producție. Competențele sale recent îmbunătățite au fost esențiale. Cunoștințele avansate de operare pe calculator erau o condiție prealabilă pentru angajare. Și cei de la firmă nu se tem să angajeze personal mai în vârstă. Compania, Chropyňská Strojírna, are ca profil fabricarea brațelor robotice cu care se sudează în industria constructoare de mașini și a altor produse cum sunt matrițele utilajelor de prelucrare a maselor plastice, cu care se fabrică obiecte precum barele de protecție ale mașinilor. Abilitățile de comunicare Milan lucrează în departamentul de cooperare. Treaba mea esă obțin producerea diferitelor părți ale lanțului de aprovizionare de către furnizori intermediari, spune el. Nu avem capacitatea de a face totul singuri. Alături deexperiența lui bogată în producție, cunoștințele de operare pecalculator sunt esențiale la noul său loc de muncă. Munca lui presupune efectuarea unor cercetări, selecția furnizorilor, pregătirea comenzilor, documentarea specificațiilor tehnice și planificarea logisticii pentru livrarea diferitelor piese. În acest scop, utilizează software pentru managementul proiectelor și software pentru inginerie. Toată partea de comunicare și de coordonare se face pe calculator. Aș avea probleme dacă nu aș avea cunoștințe de operare pe calculator.

58 56 Adevărata valoare a experienței Simți că, pe măsură ce înaintezi în vârstă, angajatorii nu mai au nevoie de tine. Avem abilitatea necesară, dar suntem prea în vârstă și costăm prea mult. E ușor de înțeles urma de amărăciune din vocea Roswithei Kerbel, de 55 de ani. Pentru o femeie cu numeroase calificări, care și-a petrecut o mare parte a vieții urmărind o carieră dinamică în domeniul editorial, este profund frustrant să nu se poată angaja, când știe că vrea să muncească. Abia trecută de 50 de ani, și-a petrecut patru ani căutându-și un loc de muncă în Viena, Austria, fără o ofertă pe măsură. Am fost refuzată de multe ori, își amintește ea. M-am descurajat foarte mult. Începi să te simți bătrână și lipsită de valoare. În cele din urmă, cei de la agenția de ocupare a forței de muncă i-au sugerat să contacteze programul Initiative 50, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european și destinat să-i pună pe lucrătorii în vârstă în contact cu angajatori care să le recunoască valoarea. În ianuarie 2008, i s-a cerut să-și trimită CV-ul la Licht ins Dunkel (Lumină în întuneric), o organizație caritabilă de succes din Viena care colaborează cu televiziunea și cu celebritățile austriece pentru a strânge fonduri pentru familiile nevoiașe. Roswitha a fost chemată la un interviu la organizație și i s-a oferit un loc de muncă în decurs de o oră. Dedicată cărților Roswitha s-a născut în Graz, Austria, dar a crescut și a studiat de la vârsta de 6 ani în Stuttgart, în Germania. S-a calificat ca bibliotecară înainte să obțină calificări suplimentare în economie și în tehnologia informației și să lucreze în edituri. M-am concentrat dintotdeauna asupra carierei mele. Iubesc cărțile, explică ea, arătând spre rafturile cu volume care-i acoperă de sus până jos pereții camerei de zi. Am deținut posturi de conducere în marketing la edituri importante. Lucram de ore pe săptămână și călătoream mult, fiind responsabilă de organizarea târgurilor și a lansărilor de carte. A fost o muncă foarte grea. După ce prima ei căsnicie a luat sfârșit printr-un divorț, s-a mutat înapoi în Austria, în 1993, unde și-a cunoscut al doilea soț, pe Michael Estl. Roswitha a simțit că e timpul pentru o schimbare în

59 Lucrătorii în vârstă Îmi place foarte mult să muncesc și sunt fericită că pot câștiga un venit, deoarece îmi place să mă bucur de independență financiară. 57 viața ei. Prima mea căsnicie s-a destrămat deoarece eram foarte ocupată la locul de muncă, își amintește ea. Eram plecată de acasă prea mult timp și era prea obositor. Nu voiam să se întâmple la fel. O casă la țară Roswitha și Michael s-au căsătorit în Au cumpărat o casă în satul Königstetten, la marginea minunatei păduri Viena de lângă capitala austriacă. Luându-și micul dejun pe terasă, privesc dincolo de grădina lor, înspre colinele și câmpurile de rapiță de un galben aprins. Michael lucrează de acasă ca programator, în compania celor doi câini uriași ai lor, Benny și Teddy, și a pisicilor Mimi și Pepper. ar putea fi mai interesantă. Dar, la vârsta mea, nu-mi mai doresc atâtea responsabilități, explică ea. Vreau să privesc viața mai lejer. E o situație dificilă și apreciez șansa de a avea un loc de muncă din nou. Nu sunt o casnică tipică. Îmi place foarte mult să muncesc și să fiu alături de colegi. Sunt fericită că pot câștiga un venit, deoarece îmi place să mă bucur de independență financiară. Initiative 50 e un program foarte bun, deoarece îi ajută pe cei mai în vârstă să-și găsească locuri de muncă potrivite, ceea ce nu e ușor. Am timp acum pentru grădina mea, pentru soțul și pentru câinii mei. Nu-mi doresc stresul de dinainte. Proiectul m-a ajutat să obțin asta. În acea perioadă, Roswitha avea nevoie de flexibilitate pentru a-și îngriji tatăl bătrân o dată la două sau la trei săptămâni se întorcea în Stuttgart unde încă locuiau părinții ei și soacra din Viena. A renunțat la postul de la editură și a început să-și caute o nouă orientare profesională. Grădina părea să reprezinte soluția: Mi-a plăcut dintotdeauna grădinăritul, dar nu mă pricepeam deloc la plante, spune ea. A participat la un curs de formare de un an în domeniul arhitecturii peisagistice, urmat de angajarea la parcul natural Wienerwald. Era responsabilă de planificarea evenimentelor și a excursiilor pentru grupurile de vizitatori, de contabilitate și de administrație, dar nu pentru mult timp. Mi-ar fi plăcut să obțin un loc de muncă permanent, dar eram prea în vârstă. Roswitha spune că a început să conștientizeze problema discriminării pe motive de vârstă acum circa 10 ani. O atribuie costului mai ridicat al asigurărilor sociale pe care angajatorii le plătesc pentru personalul în vârstă. Presiunea e mare, deoarece nu există multe locuri de muncă pe piață, așa că firmele oferă posturi personalului mai ieftin, argumentează ea. Independența financiară Dar Initiative 50 i-a oferit Roswithei un nou început. Lucrează cu normă întreagă la Licht ins Dunkel din februarie Programul le plătește salariile participanților pentru primele trei luni, oferindu-le angajatorilor un stimulent suplimentar la angajare. Roswitha recunoaște că administrarea biroului nu e slujba ei ideală și că

60 58 Solidaritatea socială oferă o nouă speranță Tsvetan Ivanov are o filosofie de viață foarte clară. Ajutându-i pe alții, devenim, cu toții, mai puternici, spune el. Nu sunt de acord cu politica de a-ți păsa numai de tine însuți. Tsvetan a lucrat timp de 25 de ani la fabrica de îngrășăminte chimice din Vratsa, din nord-vestul Bulgariei, unde supraveghea protecția muncii, înainte de a se pensiona anticipat în A hotărât în curând că vrea să facă ceva activ pentru a-i ajuta pe cei din comunitatea lui. Vratsa e un oraș pitoresc, cunoscut pentru stâncile sale potrivite pentru escalade și pentru peșterile sale. Dar numeroase familii tinere au plecat în căutarea unor locuri de muncă, lăsându-și uneori părinții în vârstă sau rudele cu handicap într-o relativă izolare. În 2008, a auzit despre proiectul Prin servicii sociale, pentru un trai decent, condus de ONG-ul local Most (puntea), și confinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european. Formează și angajează pensionari și șomeri pe posturi de asistenți sociali, ajutând zilnic 40 de oameni care au locuințe proprii, dar nu se pot descurca singuri și au nevoie de îngrijire pe termen lung. După o scurtă perioadă de formare profesională, care a inclus primul ajutor, abilitățile de consiliere și soluționarea situațiilor de urgență, lui Tsvetan i s-a oferit un contract și i s-au atribuit doi clienți: Nicola Kotsev, de 87 de ani, și Emil Ginev, un fost arhitect căruia i-a fost amputat piciorul în urma unui accident rutier. Îi vizitează zilnic, ajutându-i la curățenie și la cumpărături. Poate fi nevoie de ajutorul său în cazul vizitelor medicale sau pentru sarcini administrative ca plata facturilor la utilități. La ora prânzului, le ia mâncarea de la cantina de ajutor social, care pregătește de mese pe zi pentru beneficiarii serviciilor sociale. Uneori, îl scoate pe Nicola la plimbare în scaunul cu rotile sau stă cu el și îi ține companie. O pasiune pentru studiu Și-a format un puternic atașament personal față de cei doi de care se ocupă. Nicola e plin de inițiativă și foarte ager. Se simte mult mai bine când îi vorbesc, spune Tsvetan. Are nevoie de medicamente în urma unui atac cerebral. Dar e în deplinătatea facultăților psihice și refuză să se dea bătut. Partea cea mai interesantă a muncii este înțelegerea psihologică a modului în care oamenii fac față greutăților.

61 Lucrătorii în vârstă Îmi place că învăț lucruri noi și, cu cât învăț mai multe, cu atât pot ajuta mai bine oamenii. Ajungi să înțelegi ce părere au despre multe probleme, cum ar fi îmbătrânirea sau chiar moartea. Tsvetan s-a oferit voluntar mai întâi pentru un proiect anterior, finanțat de Organizația Națiunilor Unite în toată Bulgaria, cuprinzând 210 persoane din regiunea Vratsa. Tsvetan a gândit dintotdeauna independent și are o gamă largă de interese. A absolvit facultatea de chimie și și-a petrecut următorii 15 ani lucrând în domeniul construcțiilor și ajutând la restaurarea icoanelor și a frescelor din renumita mănăstire Cherepish, de lângă Vratsa. La un moment dat, era dependent de rezolvarea cubului Rubik încă are câteva dintre cele mai dificile versiuni pe rafturi. Când a descoperit internetul, și acesta i-a devenit o pasiune. A trebuit să mă forțez să ies din casă, recunoaște el. Și-a publicat prima carte în 2007, prezentându-și propria teorie filosofică despre Tetralectica naturii. Aceasta îi reflectă interesul pentru toate aspectele lumii naturale. În timp ce lucrează la calculator, una sau două dintre cele șase pisici pe care le-a salvat de pe străzi i se cuibăresc pe genunchi sau i se urcă pe umeri. Când te porți frumos cu animalele, încep să aibă încredere în tine, la fel ca oamenii, explică el. Fereastra camerei de zi modeste, care servește și ca dormitor, e plină de plante. Biblioteca lui personală îi umple micul apartament, cu aproximativ de volume pe o mulțime de teme. Le-am citit pe toate, afirmă Tsvetan cu mândrie. E membru într-o asociație locală de filosofie și a publicat circa 150 de articole. Le dau oamenilor speranțe prin acest proiect. Îmi dau seama că ei doresc să-și continue viața, nu să se dea bătuți. Afecțiunea este reciprocă. Mi-e ca o mamă, mărturisește Maryika, angajată aproiectului Un trai decent. Asistenții sociali lucrează șase ore pe zi și primesc un salariu din bugetul proiectului. Dar fiind și el pensionar, Tsvetan nu plătește impozite și are dreptul la asistență medicală gratuită, economisindu-se astfel bani pentru proiect. Rolul celor 10 asistenți sociali este de a-i sprijini pe cei 10 lucrători angajați cu normă întreagă de autoritățile locale. Contractul lui Tsvetan durează un an, pe toată perioada proiectului. El speră să-i poată fi reînnoit, spunând că i-ar face plăcere să-și continue munca. Le dau oamenilor speranțe prin acest proiect. Îmi dau seama că ei doresc să-și continue viața, nu să se dea bătuți. Îmi oferă un venit suplimentar, pentru a avea un trai decent, iar eu, la rândul meu, îi pot ajuta pe alții să trăiască decent. De când vorbesc cu Nicola, are mai multe speranțe și a încercat să meargă din nou.asta i-a ridicat moralul. Mi-a prins și mie bine, dar și eu i-am fost de folos. 59 Afecțiune reciprocă Velika Mamkova, de 70 de ani, este o altă beneficiară a inițiativei Un trai decent. Ea nu-și poate părăsi locuința și se deplasează cu ajutorul cârjelor, din cauza unei operații și aunui picior rupt. Cei doi fii ai ei au familii proprii și s-au mutat unul muncește în Italia. Sprijinul e foarte important. Sunt lucruri pe care nu le pot face singură și nu m-aș putea descurca fără el, spune ea. Dacă apare o problemă, știu că pot telefona 24 de ore din 24. Ea se bazează și pe contactul uman a avea pe cineva cu care să vorbească zilnic și și-a creat o relație apropiată cu asistenta ei, Maryika Mitova.

62 60 Noi abilități și un sentiment al comunității Născută într-un sătuc de lângă Vilnius în anii 30, Aldona Mikalauskiene a văzut cu ochii ei unele din marile tulburări prin care a trecut Europa, de la atrocitățile celui de Al Doilea Război Mondial la greutățile și la conflictele de sub dominația sovietică și la independența dobândită în cele din urmă de mica ei țară, Lituania. Cu toate acestea, și-a păstrat caracterul puternic și simțul datoriei față de concetățenii ei. Azi, avem multe libertăți noi, remarcă ea. Libertatea de a conduce afaceri și de a ne perfecționa, de a critica guvernul și de a vorbi liber despre el, dar avem și obligația de a ne folosi libertățile și talentele pentru a ne ajuta reciproc. Formăm un singur popor, o singură societate. De la un început modest Fiică de fermier din Ukmergė-ul rural, Aldona a frecventat școala, s-a căsătorit, a rămas văduvă și s-a reapucat de studii, distingându-se ca studentă mai în vârstă la universitate. Acum e contabilă calificată, are propria firmă de contabilitate în capitala lituaniană, formând și angajând tineri și ajutând o varietate de clienți să aibă succes în timpul unei perioade dificile din punct de vedere financiar. Mi-am petrecut mare parte din cariera mea lucrând cu viitori profesioniști, spune ea. Ofer ucenicie și am format numeroși contabili de succes. Clienții ei sunt numeroși și variați, de la restaurante chinezești și mecanici auto la organizații pentru femei și pentru copii, mari companii și fabricanți. Îmi place munca mea și sunt foarte mulțumită când grupul meu reușește să ajute pe cineva, fie că e vorba de mici afaceri, de furnizori de servicii sau de companii care produc bani pentru economia noastră, spune ea. De ce m-aș opri acum? Nu mai sunt tânără, dar duc o viață activă și cred că încă îmi mai pot aduce o contribuție. Încă în formă În contabilitate, se ajunge întotdeauna la numere, explică Aldona, iar asta presupune cunoștințe de specialitate și instrumente adecvate.

63 Lucrătorii în vârstă În contabilitate, se ajunge întotdeauna la numere, iar asta presupune cunoștințe de specialitate și instrumente adecvate. 61 Un program deosebit de formare în domeniul tehnologiei informațieipentruoameniînvârstă, organizatdegrupulcetățenilor în vârstă LPS Bociai și cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european, o ajută pe Aldona să folosească mai bine tehnologiile informatice moderne în afacerea ei, îmbunătățindu-și abilitățile și punând-o la curent cu ultimele echipamente, programe și servicii de rețea pentru calculatoare. Îmi petrec o mare parte a zilei în afara biroului, spune ea, la întâlniri cu clienții, preluând și livrând documente și prezentări și vânzându-ne serviciile potențialilor clienți. Apoi, se întoarce la birou, unde compară și analizează rezultatele și cifrele. Când am început, foloseam vechile aritmometre, cu maneta aceea mare care coboară și face «cling». Ni se păreau foarte utile. Cât s-au schimbat lucrurile! Există foarte multe instrumente și tehnologii noi care pot fi extrem de utile în contabilitate. Cursurile de calculatoare m-au ajutat să-mi dezvolt noi abilități și, în cele din urmă, să lucrez mai eficient, spune ea. Lecțiile m-au ajutat foarte mult.

64 62 Înapoi la lucru Născut în 1949, George Mifsud a fost martorul a numeroase schimbări la vremea lui. În copilărie, în Malta, a învățat sudura, tâmplăria și a dobândit alte abilități care i-au oferit un început bun în viața profesională. Mai târziu, a fost ucenic în taxidermie, meșteșug pe care l-a practicat activ peste 20 de ani. Fiind vânător și muzician toată viața, interesele variate ale lui George l-au menținut pe drumuri, traversând în lung și în lat arhipelagul lui natal. Neîndepărtându-se prea mult, a fost numai în Italia și în îndepărtata Elveție în afara Maltei sale natale. E o țară mică, dar sunt multe de făcut aici. Nouă, maltezilor, nu ne place să plecăm prea departe. Avem o istorie bogată aici. Ne place să ne îngrijim insulele și să le menținem frumusețea, explică el. Exact asta face George la noul său post de lucrător peisagist. Am avut multe locuri de muncă, continuă el. Înainte am avut un snackbar pentru turiști. Am făcut asta timp de 11 ani. Apoi, când l-am închis, nu știu, m-am simțit terminat. Aveam nevoie să găsesc ceva de făcut. Eram șomer. Cursuri de perfecționare George avăzut un reportaj la televiziune despreonouă finanțare auniunii Europene pentru oamenii fărăunloc de muncă, așa că adat câteva telefoane și s-a înscris în Programul de formareșide expunere la ocuparea forței de muncă TEES (Training and Employment Exposure Scheme). Cofinanțat deuniunea Europeană prin Fondul social european, TEES ajută oamenii de peste 40de ani care doresc să se întoarcă la lucru. Lucrasem ca sudor și ca electrician în tinerețe, spune el, și mi-a plăcut întotdeauna, dar mi-am pierdut îndemânarea. TEES m-a înscris la niște cursuri de perfecționare. Am studiat instalațiile, tâmplăria, sudura și electricitatea. A fost foarte plăcut și am cunoscut mulți oameni de calitate. Cursurile de formareprofesională au durat șase luni. După ce și-a perfecționat vechile abilități, George afost pus în legăturăcuunconsorțiu de amenajăripeisagisticecareactivează pe întreg teritoriul maltez și s-a angajat din nou cu normă întreagă. Lucrează într-o echipă de bărbați carestrăbate peisajul maltez, întreținând și reparând infrastructura detransport, cum

65 Lucrătorii în vârstă Lucrez în aer liber și sunt foarte mulțumit de munca mea. Străbatem toată țara. 63 sunt zonele mediane ale autostrăzilor, instalând sistemele de iluminat și de drenaj și efectuând, în general, lucrări de întreținere. Lucrezînaerliberșisuntfoartemulțumitdemuncamea.Străbatem toată țara, se mândreșteel, dar să nu uităm că întreaga suprafață aacestui stat membru al Uniunii Europene este denumai 316 kilometri pătrați. Seara, George cântă la chitară într-o formație locală de rock, o altă pasiune asadin tinerețe. Fiind recunoscut pe stradă și în holurile hotelurilor elegante, George reprezintă o instituție locală și, cu puțin ajutor din partea prietenilor săi, ademonstrat că un om în vârstă încă mai poate schimba ceva. Acest program mi-a oferit șansa de a face ceva nou, spune el. Simt că e un nou început, că am reintrat în joc.

66

67 Antreprenoriatul

68 66 Mentoratul pune vehiculele pe pernă de aer pe drumul cel bun Credeam că înființarea unei afaceri care oferă plimbări cu vehiculul pe pernă de aer e o idee atât de bună, încât lumea se va îngrămădi să ne viziteze, dar nu era așa. Din fericire, programul de mentorat mi-a oferit sprijinul necesar, deoarece am învățat despre marketing, fără de care compania nu ar exista. Peeter Tarmet trăiește în Saku, în zona rurală bogată de lângă capitala estonă, Tallinn, și conduce acum singura afacere de recreere cu vehicule pe pernă de aer. În 2007, a hotărât că nu mai vrea să-și petreacă viața fabricând mobilier, cum făcuse de când renunțase la universitate în urmă cu 8 ani. Voiam să fac ceva nou. Înainte, lucram întotdeauna singur, într-o încăpere plină de praf. Nu vedeam foarte des lumina soarelui și aveam nevoie de puțin aer curat, explică el. Dacă trăiești singur, totul cade pe umerii tăi, iar dacă te îmbolnăvești, nu mai ai de lucru. Lui Peeter i-a venit marea idee când se uita la televizor pe Discovery Channel. Era prezentat un mic vehicul pe pernă de aer care poate circula pe sol sau pe apă. Mi-am spus: «Nu avem așa ceva în Estonia.» Voiam să fac ceva nou. A fost un pas curajos. Peeter și soția sa, Birgit, au doi copii mici, pe Ken, de 12 ani, și pe Kendra, de 10 ani. Fiecare vehicul pe pernă de aer costând de euro, au trebuit să contracteze un împrumut pentru a-și acoperi cheltuielile. Până atunci, erau doar vorbe, nu riscaserăm nimic. Dar contractarea împrumutului a fost un moment decisiv. A trebuit să luăm o decizie și nu puteam da înapoi. Alături de partenerul său de afaceri, Kalmer Kallasmaa, Peeter a investit în trei mici vehicule, iar, după câteva luni, lansaseră plimbările pentru turiști și pentru localnici. Întrebări și răspunsuri Dar nu au avut întotdeauna vânt din pupa. Lumea nu știa despre noi, explică Peeter. Lucrurile noi au nevoie de timp. A constatat că nu avea atâția clienți câți sperase. Ne-am întrebat unde greșim, de ce nu funcționează. Aveam multe întrebări. Pentru a găsi răspunsurile, Peeter a apelat la Programul de mentorat al Enterprise Estonia, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european. La început, a vrut să afle mai multe despre leadership, despre managementul financiar și despre marketing.

69 Antreprenoriatul Dar o întâlnire cu mentorii potențiali l-a convins că marketingul era soluția. Ce rost are să fii un lider mai bun sau să-ți administrezi bine banii, dacă nu poți să vinzi nimic?, subliniază el. Kadi Elmeste, aleasă de el ca mentor, este expertă în marketing în orașul Pärnu și i-a arătat cum să realizeze prezentări și cum să-și aleagă locurile potrivite pentru publicitate. Toată lumea îți oferă publicitate, dar nu e ieftină și pierzi bani dacă nu funcționează, explică el. În curând, a încheiat o afacere cu cea mai mare agenție de turism din Estonia, Estravel. Mi-a prins foarte bine această educație, deoarece, când făceam mobilier, nu aveam nevoie de abilități de vânzare sau de marketing. Aveam chiar prea mulți cumpărători. Într-adevăr, Peeter simte că și-a descoperit vocația: să viziteze clienții și să le facă prezentări, să-și promoveze noua afacere. Nu mai lucrez singur, spune el mulțumit. E ceva nou pentru mine și îmi place foarte mult munca asta. Întâlnesc oameni și comunic cu ei. Poate că mi-am descoperit o latură căreia îi place să vorbească. Prezentările mele sunt din ce în ce mai bune. Poate că mi-am descoperit o latură căreia îi place să vorbească. Prezentările mele sunt din ce în ce mai bune. 67 Planuri de extindere Partenerii plănuiesc lansarea unui site pentru atragerea vizitatorilor străini, oferindu-le serviciile în șase limbi: estonă, engleză, franceză, germană, rusă și finlandeză. Circa % din clienți provin acum din afara Estoniei. Avem planuri mari pentru viitor, anunță el. Următoarea etapă va fi un autobuz echipat cu saună și cu servicii de catering. Amplasamentul actual include deja spații destinate tirului cu arcul și o sală de seminarii. Se urmărește oferirea unui pachet complet, pentru ca, seara, vizitatorii să aibă un loc cald unde să se relaxeze, să facă saună, să bea, să mănânce și chiar să fie conduși acasă. Vrem să ne ameliorăm calitatea serviciilor și să-i facem pe clienți să se simtă bine, căci dacă se simt bine se vor întoarce, explică Peeter. În cele din urmă, speră să construiască un amplasament permanent, care să ofere spații pentru conferințe și catering, precum și o paletă de activități de recreere și de divertisment. Fără cunoștințele de specialitate pe care le-am dobândit prin programul de mentorat, se gândește el, nu cred că aș fi ajuns aici.

70 68 Generarea energiei ecologice Micuța capelă din secolul al XVII-lea situată în Lagness, lângă Chichester, pe coasta sudică a Angliei, are o priveliște ce cuprinde coline, pășuni largi și orizonturi îndepărtate. Acum, găzduiește patru camere duble confortabile, cu baie în cameră. Sandra Barnes-Keywood și soțul ei, Charles, au restaurat cu dragoste fosta clădire ruinată, ca piesă centrală a pensiunii lor inaugurate acum opt ani. Nu-și imaginau că un program de formare cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european avea să facă din Sandra o deschizătoare de drumuri premiată în turismul ecologic și o forță recunoscută în promovarea practicilor de afaceri ecologice. Sandra s-a născut în vestul Londrei. Dar i-a plăcut dintotdeauna viața la țară și a hotărât să se mute în Chichester. Această regiune din West Sussex este renumită pentru frumusețile sale naturale remarcabile. Estuarul bătut de vânturi din portul învecinat, Pagham refugiu al păsărilor sălbatice și dealurile din South Downs sunt destinații preferate ale excursioniștilor și ale iubitorilor naturii. Având o diplomă de absolvire a învățământului superior de scurtă durată în catering și management hotelier, Sandra a cumpărat o cârciumă dărăpănată și a transformat-o în restaurant. Dar, după nașterea fiicei lor, Jasmine, cu 16 ani în urmă, le-a fost prea greu să îmbine orele suplimentare cu creșterea copilului și au vândut afacerea. Când Jasmine avea vreo opt ani, am hotărât că vreau să revin în afacerea hotelieră, își amintește Sandra, iar o pensiune i s-a părut o soluție flexibilă. O poveste de spus Ca restaurator calificat, nu avea încredere în importanța unei formări suplimentare. Apoi însă, numeroase întreprinderi mici rurale au avut de suferit de pe urma unei epidemii de febră aftoasă în Regatul Unit. Cu sprijinul FSE, Tourism South East și-a lansat proiectul de întâmpinare rurală (Rural Welcome), în care Sandra s-a înscris în Am fost foarte surprinsă, recunoaște ea. Mi-am dat seama că nu încetezi niciodată să înveți. Proiectul i-a demonstrat că, deși își conducea pensiunea în mod ecologic, nu le transmitea acest mesaj oaspeților, și că evidențierea idealurilor sale ecologice ar putea conta foarte mult. Aveam o poveste de spus, dar nu o auzea nimeni, relatează ea.

71 Antreprenoriatul Acel curs de formare profesională mi-a schimbat cariera. Nu am mai privit înapoi. Acum, am instrumentele necesare pentru a face ce vreau și sunt încrezătoare. 69 Cursul i-a oferit Sandrei sprijinul de care avea nevoie. Fusese foarte bolnavă la nașterea Jasminei, suferind de tensiune arterială ridicată și născând prin cezariană fără anestezie. Apoi, a petrecut trei luni în spital, recuperând după stresul posttraumatic, și a câștigat mult în greutate. A fost o provocare să se întoarcă la conducerea unei afaceri. Îți pierzi încrederea ca mamă, explică ea. Dar acel curs de formare profesională mi-a schimbat cariera. Nu am mai privit înapoi. Acum, am instrumentele necesare pentru a face ce vreau și sunt încrezătoare. Nu mai simt că am renunțat la serviciu pentru a fi casnică. M-a ajutat să-mi refac viața. Ne implicăm foarte mult în protecția mediului, continuă Sandra. Considerăm că turismul ecologic e o filosofie, nu un produs. Ea își cultivă singură fructele, pe care le pune în camerele oaspeților sau din care prepară dulceață pentru micul dejun. Cumpără produse agricole organice de la magazinele fermelor locale și își prepară singură materiale de curățenie naturale. Își încurajează oaspeții să nu irosească energia electrică sau apa, reducând spălarea prosoapelor cu 43 %. Toată apa uzată gri este reciclată pentru grădină. Panourile solare încălzesc apa, iar luminatoarele tubulare canalizează lumina naturală în băile fără ferestre. De asemenea, Sandra încearcă să dea ceva înapoi comunității, prin îndrumarea tinerilor de 16 ani cu probleme de afirmare și prin pregătirea studenților de la universitatea locală. Programul ei de rambursare prin turism ecologic (Green Tourism Payback Scheme) a adunat fonduri pentru parcările de biciclete din Pagham Harbour și pentru întreținerea locurilor preferate de ornitofili. Charles combină acum întreprinderea lui de fierărie, în care creează mobilier și accesorii din fier forjat, cu auditul ecologic, inspectând hotelurile din toată țara. Atestat independent Sandra e larg recunoscută pentru munca ei. Old Chapel Forge a fost cotată cu aur de Programul de certificare al întreprinderilor din turismul ecologic (Green Tourism Business Scheme), principalul program de certificare a turismului viabil ecologic din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Acest lucru mi-a conferit credibilitate, deoarece fusesem evaluată independent. Am devenit o promotoare a afacerilor în Regatul Unit, ajutându-i pe alții să se acrediteze. Dar am înțeles că sfaturile disponibile sunt depășite, așa că mi-am scris propriul program de formare. Acum, prin propria ei companie, Green Training Company ( ea asistă departamentele regionale și organizațiile de turism din Marea Britanie. Printre multe alte premii, Sandra și Charles au câștigat Premiul Mărul Verde (Green Apple Award) pentru arhitectură în 2006, pentru renovarea ecologică a capelei, Premiul pentru întreprinderea anului 2007 în Arun (Arun Business of the Year Award) și Premiul pentru întreprinderi durabile în Sussex (Sussex Sustainable Business Award) în Sandra este acum o susținătoare entuziastă a formării profesionale și a mai urmat și alte cursuri. Crearea de rețele este doar unul dintre avantaje. Poți să devii izolat când lucrezi în domeniul pensiunilor, arată ea. De aceea e frumos să călătorești prin țară și să discuți cu oamenii. Înveți de la ceilalți. Anul trecut, Old Chapel Forge a ajuns să fie ocupată în proporție de 89 %, comparativ cu media de 54 % din regiune. Am parcurs un drum lung. Când am inițiat turismul ecologic aici, majoritatea oamenilor mă considerau excentrică. Se temeau că vor primi doar cereale la micul dejun sau ceva de genul! spune ea râzând și adăugând că, potrivit studiilor de piață, vizitatorii chiar se așteaptă la standarde generale mai ridicate din partea locurilor de cazare ecologice. E clar că oaspeții Sandrei îi apreciază filosofia. John și Eunice Yates din Gloucester, din vestul Angliei, au descoperit Old Chapel Forge pe internet. Ne-am spus că ni se potrivește perfect, spune Eunice. Nu ducem lipsă de nimic. Proiectul de întâmpinare rurală (Rural Welcome) a avut un mare succes, confirmă Sue Gill, de la Tourism South East. Organizatorii au sperat să influențeze 485 de întreprinderi mici, dar au ajuns la 622. Peste 350 de participanți au continuat formarea profesională. Aveau nevoie de asta, încheie ea.

72 70 Harnic ca o albină Înainte de a participa la cursul de formare profesională pentru noii proprietari de afaceri, Normunds Zeps era un mecanic șomer interesat de albine și căruia îi plăcea mierea. Albinele zboară și adună nectar pe o rază de trei kilometri, explică el. Au nevoie de teren suficient, de un mediu curat și de îngrijire. Normunds locuiește într-un mic apartament din Kalupe, în zona rurală a Letoniei, cu soția și cu cei doi fii ai săi, dar ferma e situată la 76 de km, în localitatea Grugules. Mama locuiește acum acolo, spune el. Acolo a primit familia mea teren când s-au privatizat fostele cooperative agricole. După destrămarea Uniunii Sovietice în , Letonia a hotărât să-și refacă micile ferme familiale. Cooperativele agricole, deținute anterior de stat, au fost împărțite în parcele și cetățenii au primit credite cu care puteau cumpăra pământ. Normunds a absolvit colegiul agricol din Viski, ca mecanic agricol. Dar viața acolo e o luptă continuă, spune el, și poate fi foarte dificil să obții un loc de muncă decent, chiar dacă ai calificări. Mare parte a timpului, stăteam acasă și aveam grijă de băieți, în timp ce soția mea muncea. Dar mă pasiona creșterea albinelor. Aș fi considerat-o un hobby, dar m-am gândit că aș putea face din asta o afacere. Mai mult decât un hobby Dând dovadă de inițiativă, Normunds a hotărât să participe la un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european. Voiam să-mi schimb situația, spune el. Știam că trebuie să învăț mai multe despre afaceri. Acest program îmi oferea un curs de formare gratuit despre conducerea unei mici întreprinderi, așa că am hotărât să încerc. FSE sprijină familiile cu copii care vor să înceapă o afacere. În districtul Daugavpils din Letonia, unde trăiește Normunds, o zonă care încă se străduiește să depășească deceniile de conducere sovietică, a fost lansat un proiect pentru dezvoltarea know-how-ului în afaceri și a demarării unei activități independente. Tematicile cursului includeau dezvoltarea și implementarea unui plan de afaceri temeinic. Era tot ce trebuie să știi despre înființarea unei afaceri, spune Normunds, și totul era gratuit, chiar și materialele de studiu. La termina-

73 Antreprenoriatul Azi, încă ne străduim, viața rămâne grea, dar avem succes. În ceea ce mă privește, consider că trebuie să mergi mereu înainte. 71 rea cursului, m-am înregistrat ca proprietar al unei mici întreprinderi și m-am întors la lucru. Îmi încep ziua în jurul orei 6.00, spune el, beau o cafea și mănânc ceva, apoi merg o oră cu mașina până la albinele mele. Normunds traversează țara, străbătând unul dintre cele mai frumoase peisaje din sudul Letoniei. E o zonă istorică, spune el. Se spun multe povești despre acest pământ. Normunds are grijă de 28 de familii de albine, urmând o rutină care implică îngrijirea unui câmp larg din jurul stupilor. Cosesc iarba în timp ce albinele dorm și am grijă de teren în general. Vin aici de trei ori pe săptămână. În celelalte două zile, stau acasă cu băieții mei. Roind de agitație Lăsând la o parte albinele, ferma Zeps e un roi de agitație. Normunds începe devreme și stă până târziu. Lucrează la restaurarea unor clădiri istorice de pe domeniu,tăind lemne pentru un acoperiș nou al unui șopron din piatră. Cultivă și legume pentru rude și pentru prieteni în sere provizorii construite chiar de el.soția și copiii săi vin să-l ajute când pot, dar lucrează mai ales de unul singur. Nu folosim substanțe chimice aici, se mândrește el. Albinele exploatează câteva specii de flori din regiune,trecând de la una la alta în decursul unei zile și al anotimpurilor.furnizăm un produs natural și foarte sănătos. Normunds se consideră acum un apicultor cu drepturi depline, producând o tonă de miere de calitate superioară anual, și muncește din greu ca să-și extindă afacerea. Mai am mult până să mă consider un om de afaceri de succes, recunoaște el. Încă mă străduiesc să-mi întrețin familia, dar Uniunea Europeană mi-a oferit un început bun. Fără îndoială, când am început afacerea am înțeles cât de util a fost cursul de formare profesională. Sincer, viața mea nu avea nicio direcție, iar această experiență m-a ajutat să gândesc practic. Azi, încă ne străduim, viața rămâne grea, dar avem succes. În ceea ce mă privește, consider că trebuie să mergi mereu înainte. Dacă formarea profesională a contat în viața mea? Da, a contat în viețile noastre, ale tuturor.

74 72 Menținerea siguranței la fermă Ferma e un loc minunat pentru copii. Există mașini și animale, dar acestea reprezintă și potențiale pericole. Așa spune Gaetane Anselme, care administrează o mică fermă alături de familia ei în cătunul Nevraumont din zona rurală a Belgiei. Gaetane a ajuns la ferma soțului ei după căsătorie în 1986 și a învățat repede să se descurce. Lucrând împreună, familia Anselme produce lapte proaspăt, ouă și crește porci. Organizează și vizite educative pentru copii, oferindu-le șansa să învețe despre viața la fermă și să se implice în îngrijirea animalelor. Avem multe animale, spune Gaetane. Avem felurite păsări găini, rațe, gâște avem și vaci, porci... Copiilor le place aici și învață multe. Le arătăm cum funcționează o fermă. Îi învățăm să călărească, iar ei își însușesc câte ceva despre istoria regiunii, despre metodele agricole și despre tradițiile rurale. E o experiență bogată despre care considerăm că îi apropie de rădăcinile lor. Familia Anselme primește copii de toate vârstele la ferma lor educațională. Vin din zonele alăturate, din orașe îndepărtate precum Bruxelles și Anvers și din alte țări, spune Gaetane. Am lucrat cu școlari și cu alte grupuri, cu particulari, cu copii cu handicap și chiar cu viitori învățători. Animalele sunt imprevizibile Asigurarea siguranței tuturor e o prioritate evidentă, spune ea, dar muncind în fiecare zi în același mediu poți pierde din vedere riscurile potențiale. Oaspeții noștri pot să stea o zi sau mai multe zile. Avem o varietate de oferte de cazare pentru ei. Chiar și familii cu copii pot veni la noi. Trebuie să ai multe în vedere când găzduiești oameni care pot să nu fie familiarizați cu mediul de la fermă. Avem numeroase unelte și utilaje, iar animalele, deși sunt domestice, sunt imprevizibile. Gaetane a vrut să se asigure că face tot posibilul pentru a garanta siguranța copiilor găzduiți la fermă. Noi suntem obișnuiți cu ferma, spune ea. Sunt sigură că există multe lucruri la care nu m-am gândit sau pe care nu le-am observat potențiale pericole. Așa că, în iulie 2007, a hotărât să ceară ajutor. Programul Preventagri, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european, a trimis gratuit o echipă de inspectori, pentru a arunca o privire la fermă și a sugera metode optime de prevenire a accidentelor.

75 Antreprenoriatul Identificarea pericolelor Cred că suntem, cu toții, mai în siguranță acum: eu, familia mea, copiii și ceilalți vizitatori pe care îi găzduim. 73 Prin Preventagri, Fondul social european oferă consiliere și formare în scopul diminuării riscurilor privind siguranța la locul de muncă și sănătatea. La cerere, o echipă de inspectori vine să examineze instalațiile fermelor, să verifice problemele de siguranță și să atragă atenția asupra potențialelor pericole. Aceștia informează apoi fermierii cu privire la măsurile pe care trebuie să le ia pentru prevenirea accidentelor. Proiectul oferă și conferințe și cursuri de formare privind siguranța. Echipa de inspecție a venit și a stat o zi întreagă, explică Gaetane. A examinat tot, obiecte la care nu m-aș fi gândit, ca locurile de depozitare a uneltelor, uneltele agricole, gălețile și chiar jucăriile sau alegerea animalelor potrivite pentru demonstrații. Ea spune că una dintre activitățile preferate ale copiilor e să învețe să mulgă vaca. Vacile noastre ne cunosc bine și sunt relaxate și liniștite când suntem prin preajmă, dar unele dintre ele se pot agita în preajma străinilor, mai ales a copiilor mici. Inspectorii ne-au atras atenția asupra acestui fapt. Cred că inițiativa ne-a ajutat să le oferim cele mai bune servicii și o experiență foarte sigură tinerilor noștri oaspeți, spune Gaetane. Da, mi s-a părut de un real folos. Datorită programului, s-a schimbat felul în care privim mediul de la fermă și cred că suntem, cu toții, mai în siguranță acum: eu, familia mea, copiii și ceilalți vizitatori pe care îi găzduim.

76 74 O întreprindere de construcții are nevoie de fundații solide Am muncit din greu să îmi creez propria afacere de la zero. Dar, când era să pierd aproape tot, am înțeles că trebuia să fac mari schimbări, spune José Salmerón Guindos. În vârstă de 47 de ani, el conduce o întreprindere mijlocie în rapidă dezvoltare, Grupo Salmerón, specializată în prelucrarea metalelor și în oferirea de produse și servicii în domeniul construcțiilor. Luându-și micul dejun lângă piscină la vila sa de la țară, José pare un om de afaceri de succes. Dar calea spre succes nu i-a fost întotdeauna ușoară. A crescut în regiunea de o frumusețe sălbatică de lângă Sierra Nevada. Ca fiu al unor mici fermieri, a avut o copilărie dificilă. Când eram copil, tot ce puneam pe masă provenea de la fermă sau de la animalele ei, spune el. Nu am avut nici măcar curent electric până când am împlinit 15 ani. Deși părinții lui voiau să devină fermier, José avea alte idei. Am văzut că părinții mei nu evoluează. Am vrut să încerc un alt mod de viață și de a-mi câștiga existența. A abandonat școala la 14 ani fără calificări formale. Totuși, fiind harnic și flexibil, a lucrat în diferite domenii în agricultură, în armată, la creșterea animalelor și în construcții. În cele din urmă, a descoperit că are aptitudini pentru prelucrarea metalelor și a învățat să sudeze. În 1983, cu bani împrumutați de la prieteni și de la rude, și-a înființat propria fabrică producătoare de remorci și de accesorii. La început, lucra dintr-o clădire de 20 de m 2 și administra toate aspectele afacerii împreună cu soția sa, Concepción. Dar, în primii ani, a progresat aleatoriu. Nu o conduceam ca pe o afacere. Sincer, nici nu știam ce înseamnă o afacere, își amintește José. Adesea, lucram la întâmplare. Afacerea a început să le predomine viața, deoarece au ales să se implice în toate operațiunile. Credeam că pot face totul singur, spune el. Momentul decisiv Atunci a venit criza. Și-au pierdut cel mai mare client și compania a ajuns la limita falimentului. După ce investise atât de mult efort în afacere, José a căzut într-o depresie adâncă. Circa un an și jumătate, activitatea întreprinderii s-a redus la zero, spune el.

77 Antreprenoriatul Am învățat că, într-o afacere, cei mai importanți sunt oamenii. Sunt foarte mândru de echipa pe care am construit-o. 75 A mers la psiholog și lucrurile au început să se schimbe, pe plan personal și profesional. Psihologul i-a sugerat că formarea în domeniul afacerilor ar putea schimba modul în care José conducea compania și i-ar putea reduce stresul. Așa că a urmat un curs pentru întreprinzători cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european și organizat de școala de afaceri EOI. Cursul le oferă întreprinzătorilor consiliere și formare în sensul dezvoltării companiilor și al extinderii piețelor, introducând practici inovatoare și dezvoltarea rețelelor sociale. José a studiat cu entuziasm. Cursul meu inițial trebuia să țină 500 de ore. Cred că am făcut vreo mie, spune el râzând. Îmi urmăream profesorii pe holuri după cursuri, punându-le întrebări. altă prioritate oreprezintă sprijinirea comunității și aregiunii unde a locuit toată viața. Preferăm să angajăm oameni din regiune. Dacă auopregătire debază, pot învăța mai multe lanoi și se potimplicaînafacere. Am învățat că, într-o afacere, cei mai importanți sunt oamenii. Sunt foarte mândru de echipa pe care am construit-o. Azi, suntem pregătiți pentru viitor, orice ne-ar aduce el, spune José. Amlucruri la care nici nu puteam visa. Nu puteam visa, deoarecenuștiam că există. Cursul de formare i-a schimbat modul în care privea afacerile. Am învățat că nu e suficient să fii bun într-un domeniu pentru a conduce o companie. Poți fi cel mai bun lucrător, dar asta nu înseamnă că vei fi cel mai bun manager. Ai nevoie de formare ca să conduci o companie, spune el. José a aplicat cele învățate la curs în afacerea sa și a transformat modul acesteia de operare, aducând specialiști și introducând procese noi. Am reușit să aplic ce învățam, spune el. Am văzut rezultatele imediat. Transformarea Afacerea s-a diversificat acum și se dezvoltă repede. În ultimii șapte-opt ani, personalul s-a dublat, ajungând la peste 70 de angajați cu normă întreagă. Din 2005, grupul include patru secții fabricarea remorcilor și a micilor obiecte decorative din metal; afaceri imobiliare și gestionarea bunurilor; proiecte inginerești la scară mare, precum cadrele unor centre comerciale sau fabrici și un distribuitor al obiectelor din aluminiu, cum sunt ușile de garaj, cadrele sau balustradele. Venitul anual al companiei este acum de circa 10 milioane de euro și se fac planuri de a dubla fabrica în următorii trei ani. Dar José insistă că banii nu sunt motivația principală. Principalul meu obiectiv esăfac lucrurile bine și sper ca altecompanii să învețe din experiența mea și să-mi aplice metodele. După experiențele sale pozitive, José este acum entuziasmat cu privire la formare, care a devenit esențială pentru companie. O

78 76 Construirea unui viitor rural Pomicultura este principala ocupație din zonele rurale ale județului Dâmbovița, din estul României, de generații întregi. Trăsăturile geografice ale regiunii solul, clima și cantitatea precipitațiilor sunt ideale pentru acest tip de agricultură. Dar condițiile economice nu sunt atât de favorabile. Numeroși tineri din regiune renunță la viața la țară și se mută în orașe mari și mici. Dar Florin Istrate este o excepție printre localnici. E mândru de regiunea unde a trăit toată viața și muncește din greu pentru a-și îmbunătăți situația sa și pe a altora. Fiul unor mici pomicultori, a învățat să muncească pământul de la o vârstă fragedă. Pomicultura este elementul cel mai important din această regiune de generații întregi. Era normal ca eu să continui această muncă, spune bărbatul de 39 de ani. Aceasta e una dintre puținele regiuni unde pomicultura încă se dezvoltă. Introducem tehnici noi și vrem să participăm la această dezvoltare. Când a preluat ferma familiei sale, a cumpărat mai mult pământ și a plantat mai multe livezi mai ales meri și câțiva peri. Producem acum circa 70 de tone de mere anual, spune el, adăugând că vrea să se extindă și mai mult în viitor. Dar pomicultura de unul singur nu îi este suficientă pentru a se întreține și a-și întreține soția și fiul de 10 ani. Și-a folosit cunoștințele și experiența în domeniu pentru a deveni expert evaluator în asigurările agricole. Verific dacă totul este corect când brokerii de asigurări le vând polițe fermierilor, spune el. Ai nevoie de cunoștințe de specialitate în agricultură și de contacte la nivel local. Luarea inițiativei Florin joacă un rol de frunte în sindicatele regionale și naționale ale fermierilor și este vicepreședintele Federației Naționale a Sindicatelor din Agricultură din România, AGROSTAR. E implicat în numeroase activități prin care se încearcă dezvoltarea regiunilor și ajutarea micilor fermieri să-și creeze mijloace de trai viabile. Vreau să conving oamenii să nu plece. Le spun cum să-și dezvolte afacerile, spune el.

79 Antreprenoriatul Aceasta e una dintre puținele regiuni unde pomicultura încă se dezvoltă. Introducem tehnici noi și vrem să participăm la această dezvoltare. 77 Mă străduiesc să-i adun pe fermierii care vând aceleași produse în cooperative, continuă el. Deocamdată, producția e mare, dar nu avem condiții propice de depozitare și de ambalare a fructelor. Vreau să fac ceva în privința asta. În ultimii ani, Florin a vizitat alte regiuni din Europa. Desfășurăm un proiect cu parteneri din Galicia, Spania, spune el. Am văzut cum se conduc afacerile acolo și organizăm cursuri de formare pentru a împărtăși aceste cunoștințe. Subiectele analizate sunt depozitarea, ambalarea și negocierile cu supermarketurile. Am văzut că avem, poate, condiții naturale mai bune decât ale Spaniei, dar nu le putem valorifica. Avem probleme cu infrastructura de exemplu, cu rețelele de drumuri, explică el. Formarea La începutul lui 2009, a devenit coordonatorul regional al unui proiect pentru continuarea dezvoltării acestei zone rurale. Inițiativa, cofinanțată de Uniunea Europeană prin Fondul social european, oferă formare și informare comunității. Scopul său este ajutarea oamenilor să-și mărească veniturile din agricultură și să-și diversifice sectoarele de activitate. Proiectul îi ajută pe fermieri să evolueze de la cultivarea pentru ei înșiși înspre vinderea produselor și construirea de afaceri, spune Florin. Până la 750 de fermieri din patru regiuni din România vor participa la diverse cursuri, în decursul a trei ani. Modulele au cinci subiecte principale: dezvoltarea întreprinderilor artizanale; transportul și distribuția produselor agricole; hotelurile și dezvoltarea întreprinderilor de turism rural; dezvoltarea întreprinderilor cinegetice și piscicole; dezvoltarea serviciilor de asistență socială. Florin își pune mari speranțe că eforturile sale vor da rezultate. Sper ca situația de aici să fie cu totul alta peste cinci ani, încheie el. Este misiunea mea să ajut cât mai mulți oameni, să dezvoltăm regiunea și infrastructura acesteia.

80

81 Competențe noi

82 80 O a doua șansă, o nouă carieră Marie Therese Vella și-a petrecut cea mai mare parte a vieții adulte crescându-și cei doi copii în Iklin, un sat relativ modern din centrul Maltei. Odată ce aceștia cu crescut și au plecat la școală, Marie Therese a dispus de mai mult timp pe care să îl dedice pasiunilor ei de lungă durată, pictura și fotografia, însă a dorit și să fie productivă și să câștige bani. După ani de stat acasă, nu era sigură de unde să înceapă. Când am fost mai tânără, am lucrat ca asistentă la un birou notarial, explică ea, dar a trebuit să mă opresc, întrucât la momentul respectiv prioritatea a fost familia mea. Creșterea copiilor este o experiență extraordinară și importantă. Am doi copii minunați. Fiica mea va termina liceul în curând, iar fiul meu deja studiază designul la Institutul de Artă și Design din Mosta. A fi părinte a fost o mare bucurie, însă pe măsură ce copiii au crescut și au devenit mai independenți, am început să simt că lipsește ceva. Am vrut să ies și să mă întorc la muncă. În acțiune Programul de formare și de expunere la ocuparea forței de muncă TEES (Training and Employment Exposure Scheme), cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european, a pus la dispoziția șomerilor în vârstă de peste 40 de ani din Malta un program de formare profesională în trei etape, care a inclus și acțiuni privind competențe-cheie, aptitudini și testare, competențe de viață, sesiuni de formare profesională intensivă specifică și de expunere la ocuparea forței de muncă, pentru a-i ajuta să se reintegreze profesional. Am auzit despre TEES la televizor, cred, spune Marie Therese. A fost o campanie foarte mare, prezentată pe panouri și la radio, s-a desfășurat pe toată insula. Cursurile TEES au inclus sesiuni menite să le ofere participanților perspective noi asupra nevoilor și motivațiilor personale, asupra motivelor pentru care doresc să lucreze și a ceea ce doresc să facă. Reintegrarea a fost un concept important pentru noi pe durata cursului de formare, spune Marie Therese. Am avut lecții de informatică și am învățat competențe de management și alte subiecte asociate, însă lucrul cu psihologii este ceea ce ne-a pus pe gânduri cu adevărat. Mi-am dat seama că îmi doresc să fac parte din lume din nou, să lucrez cu oamenii și să fiu de folos celorlalți.

83 Competențe noi Împărțirea sarcinii TEES a ajutat-o pe Marie Therese să își găsească un loc de muncă. După două luni de curs, am început să lucrez cu Fundația Temi Zammit, explică ea. Mi-au plătit jumătate din salariu, în timp ce cealaltă jumătate era plătită de programul de formare. După alte șase luni, FTZ m-a angajat cu drepturi depline. Trei ani mai târziu, Marie Therese încă lucrează pentru FTZ, în prezent ca director executiv, planificând și punând în aplicare proiecte internaționale menite să ajute oamenii și să accelereze dezvoltarea regională. Unul dintre proiectele ei recente a implicat adunarea tinerilor din Malta și din UE pentru un Parlament European al Tinerilor, organizat la Veneția. Îmi place extraordinar de mult munca mea, spune ea. Și cred că există, de asemenea, avantaje clare pentru companiile și organizațiile care doresc să angajeze persoane mai în vârstă, «peste 40 de ani», la fel ca mine. Avem experiență și rațiune și foarte multă energie. Mi-am dat seama că îmi doresc să fac parte din lume din nou, să lucrez cu oamenii și să fiu de folos celorlalți. 81 Adaptări și recompense Marie Therese își petrece încă o parte din timp având grijă de familia sa, însă noile sale responsabilități ca mamă care lucrează i-au determinat pe fiul și fiica ei să facă unele concesii. Acum sunt mai puțin disponibilă pentru copiii mei, însă sunt mari și nu au nevoie de mine la fel ca în trecut și sunt conștienți că lucrez și pentru ei. Întâlnesc foarte mulți oameni la locul meu de muncă. Lucrez cu parteneri internaționali, mă ocup de proiecte diferite de la o săptămână la alta și am chiar și ocazia de a călători. Nu am crezut niciodată că voi face genul acesta de muncă și, pur și simplu, acest lucru nu s-ar fi întâmplat fără programul de formare profesională TEES și fără Fondul social european.

84 82 Rezolvarea problemelor este mai simplă cu puțin sprijin Este locul de muncă ideal pentru mine, deoarece îmi place să lucrez singur. Știu ce trebuie să fac și nu este nimeni care să îmi dea ordine. Mă străduiesc întotdeauna să îmi fac treaba cât se poate de bine și cred că am câștigat respectul colegilor mei. Andreas Apatzidis este plin de entuziasm înflăcărat și de energie fără astâmpăr. Relaxându-se sub soarele din Cipru, Andreas vorbește despre îndatoririle sale ca agent de livrare pentru compania de vânzări cu amănuntul de produse de patiserie și de produse alimentare Zorbas. Când mă roagă cineva să îl ajut sau să fac muncă suplimentară, întotdeauna răspund solicitării. Mă înțeleg bine și cu superiorii. Câteodată sunt singur toată ziua, dar îmi fac treaba și apoi mă duc acasă și totul e așa cum îmi place. Nu aș putea suporta să stau închis în același loc toată ziua, în fiecare zi. Andreas a parcurs un drum lung. S-a mutat în Larnaca, Cipru, în anul 1995, din orașul natal Tesalonic, Grecia. Acolo a studiat contabilitatea înainte de terminarea serviciului militar de trei ani. Când a părăsit armata, i-a fost greu să își găsească un loc de muncă potrivit, chiar dacă avea o diplomă. Astfel că, atunci când a citit într-un ziar că Ciprul recrutează voluntari pentru forțele sale armate, s-a înrolat pentru o perioadă de cinci ani. În Cipru, Andreas și-a cunoscut viitoarea soție, pe Helen s-au căsătorit în anul Helen avea deja două fiice, Maria și Georgina, iar cuplul a avut curând încă doi copii: Giannis, acum în vârstă de 9 ani, și Andrea, acum în vârstă de 4 ani. După expirarea contractului cu armata, Andreas s-a angajat la o companie de energie. Însă, Andreas fiind singura persoană cu venituri dintr-o familie cu șase membri, le-a fost într-adevăr foarte greu atunci când acesta și-a pierdut locul de muncă. Responsabilități de familie Andreas și-a pierdut încrederea în sine. Starea mea psihică era defavorabilă, recunoaște el. Nici măcar nu voiam să mă duc la interviuri. Însă am auzit apoi de un program pentru persoane cu probleme, sprijinit de Uniunea Europeană. Am mers la serviciile sociale și le-am spus că am nevoie de ajutor. Trebuia să îmi întrețin familia. În iulie 2006, Andreas a început Programul de formare vocațională și promovare a beneficiarilor de asistență publică în vederea ocupării forței de muncă (Vocational Training and Promotion of Public As-

85 Competențe noi Datorită programului, am devenit mult mai calm. Nu am mai simțit că toată lumea era împotriva mea sau că mă vorbea pe la spate. M-am simțit acceptat din punct de vedere social. 83 sistance Recipients to Employment), cofinanțat prin Fondul social european. A fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată, spune el. Viața mea s-a schimbat total. Programul a inclus un curs de formare cu două părți: două săptămâni de învățare a competențelor profesionale și de rezolvare a problemelor, urmate de două săptămâni de tehnologia informației în Nicosia. Cursul s-a referit la a te cunoaște mai bine pe tine însuți și la a rezolva diferite situații la locul de muncă. La momentul respectiv, întreaga familie era foarte stresată și agitată. Însă datorită programului, am devenit mult mai calm. Am învățat să mă comport mai bine și nu am mai fost furios. Nu am mai simțit că toată lumea era împotriva mea sau că mă vorbea pe la spate. M-am simțit acceptat din punct de vedere social. Situația s-a asemănat puțin cu întoarcerea la școală. Andreas încă mai păstrează cărțile din care a studiat. La sfârșitul cursului, programul a continuat să îi asigure venitul, în timp ce asistenții sociali l-au ajutat să candideze pentru posturi vacante. Primul post către care Andreas și-a îndreptat atenția a fost la o linie de producție dintr-o fabrică, însă a știut că nu este pentru el. Când le-am spus că nu îmi place, nu mi-au zis să îl accept, observă el cu recunoștință. În cele din urmă, în mai 2007, a început să lucreze la Zorbas și nu a mai privit niciodată înapoi. Andreas apreciază independența pe care i-o oferă postul și încrederea pe care i-o acordă angajatorii. Pe durata primului an, Andreas a continuat să primească atât sprijin financiar, cât și moral. Timp de șase luni a fost vizitat regulat de angajați ai programului, precum și ai departamentului de resurse umane al companiei, pentru a vedea cum se descurcă și pentru a afla dacă are probleme. Atât el, cât și angajatorii lui, au completat chestionare privind evoluția sa. aceleași magazine pentru a aduna cărucioarele goale și revine după aceea, încă o dată, la bază. Din cauza traficului din Nicosia, Andreas rareori se întoarce până la prânz, sfârșitul zilei sale oficiale de lucru, însă nu îl deranjează acest lucru. Uneori rămâne la serviciu dacă sunt și alte sarcini de făcut și afirmă că plata orelor suplimentare este utilă familiei. De asemenea, poate alege să lucreze duminica și să își ia liber în timpul săptămânii, ceea ce îi permite să evite traficul aglomerat din acest interval. Postul îl scoate pe Andreas din casă și îl poartă hai-hui, iar lui îi place să stea de vorbă cu vânzătorii. Angajatorii lui Andreas apreciază și activitatea acestuia, și programul care l-a trimis. Este un program foarte bun, deoarece există o contribuție din partea guvernului, spune managerul de resurse umane al companiei Zorbas, Zacharias Joannou. Angajatorii au nevoie de un motiv ca să ajute oamenii. Acasă, în apartamentul înghesuit al familiei, situat la primul etaj, Andreas își îmbrățișează soția și copiii. Verifică dacă Giannis care este nerăbdător să se strecoare afară pentru a juca fotbal cu prietenii săi și-a terminat temele. A fost foarte greu când Andreas a fost șomer, reflectează Helen. Cursul l-a ajutat să se cunoască mai bine și s-a schimbat. Nu mai are o părere defavorabilă despre el însuși. Furia face parte din viață, însă acum știe cum să și-o înfrunte. Știm că nu suntem singuri, adaugă ea. Există cineva care să ne ajute, chiar dacă avem o problemă de familie cineva cu care să vorbim. Acum ne descurcăm foarte bine. Programul a fost un miracol. Hai-hui În prezent, Andreas știe bine ce are de făcut. Se trezește la ora 4 în fiecare dimineață și conduce zece minute până la sediul companiei. Acolo, prima lui sarcină este să încarce cărucioarele cu produse alimentare în autodubă și să le livreze la magazine între Larnaca și Nicosia. Revine la fabrică la ora 8 dimineața pentru a-și dezinfecta vehiculul și pentru a-l încărca din nou cu mai multe preparate alimentare, pentru o a doua tură de livrări. Trece pe la

86 84 Un muncitor bun obține recunoaștere formală Lui Zsolt Korcz îi place să muncească. Sunt un împătimit al muncii, recunoaște el. Indiferent dacă își decorează apartamentul în culori intense, dacă are grijă de băieții săi sau dacă se ocupă de gospodărie, Zsolt trebuie să fie activ. De când a abandonat școala la vârsta de 14 ani, a muncit întotdeauna din greu. Zsolt provine dintr-o familie mare din Zalaegerszeg, Ungaria fiind unul dintre cei 12 frați și surori iar părinții aveau nevoie de banii pe care îi puteau obține el și cei trei frați ai săi. Tata nu putea câștiga suficient, explică el. Zsolt a început să lucreze ca ucenic de tâmplar, iar după aceea a avut locuri de muncă ocazionale la ferme avicole și producătoare de lapte. După îndeplinirea serviciului militar în anul 1994, a început să lucreze în domeniul construcțiilor, ca zidar și zugrav. Am lucrat în atât de multe locuri, observă el. Am făcut orice s-a nimerit. În 2003, Zsolt și partenera sa, Aniko, au pus bazele unui cămin împreună și, în anul următor, s-a născut primul lor fiu, David. Acela a fost momentul în care Zsolt a început să își facă griji în legătură cu venitul lui. Nu aveam nicio calificare, astfel că, deși lucram ca zidar, nu eram plătit cât s-ar fi cuvenit și nu aveam nicio siguranță, explică el. Ca lucrător necalificat, Zsolt susține că ducea acasă jumătate din remunerația unui lucrător calificat. Înapoi la școală Zsolt vizita deja regulat agenția locală de ocupare a forței de muncă, în căutare de noi contracte. Acolo a auzit despre Fundația Prima școală maghiaro-daneză de producție (First Hungarian- Danish Production School Foundation), fondată în Zalaegerszeg în urmă cu 15 ani. La început, Zsolt a respins ideea de a-și continua studiile, temându-se că a uitat cum să învețe, însă Aniko l-a convins să își asume riscul. În iunie 2006, Zsolt a început un curs de zi cu durata de un an, menit să ajute tinerii șomeri și persoanele dezavantajate din punct de vedere social să obțină o calificare profesională, plus competențe sociale și educaționale. Treizeci și șase de participanți au beneficiat de formare ca zidari, bucătari sau lăcătuși, printr-un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european. Obiectivele stabilite pentru femei și romi au garantat o proporție de studenți de etnie romă de 30 %.

87 Competențe noi Acum că pot demonstra că sunt zidar calificat, lucrez foarte mult. Sunt mândru de munca mea, iar certificatul a adus o schimbare importantă. 85 Treizeci și cinci de participanți au terminat cursul, iar 31 și-au găsit locuri de muncă la sfârșitul acestuia. Spre surprinderea lui, Zsolt a constatat că i-a plăcut fiecare moment. Mi-a plăcut, nu am lipsit nicio zi și am avut o activitate bună. De multe ori am fost mai bun și mai rapid decât colegii mei, pentru că am avut experiență. De asemenea, deprinderea competențelor sociale a fost cu adevărat utilă. Instructorii mi-au acordat atenție personală și mi-au răspuns dacă am avut întrebări. Niciodată nu au spus nu. Zsolt a promovat cu succes cele cinci teste finale, referitoare la sănătate și siguranță, precum și la abilități tehnice. Modelul danez Școala deschizătoare de drumuri a fost fondată în anul 1993, cu susținere din partea ministerului danez al educației. Nu am primit nicio finanțare din partea statului, ci ne-am bazat pe parteneri locali și pe sprijinul Uniunii Europene, explică managerul de proiectmátémolnár.de-alungul timpului, școala aajutat1500 de tineri săobțină calificări înmeserii pentru care există cerere. Există din ce în ce mai mulți tineri fără oeducație corespunzătoare și îi ajutăm să obțină competențele de care au nevoie în societate în general. Pe durata cursului, Zsolt a fost angajat al școlii și a primit salariul minim. Altfel ar fi fost imposibil, recunoaște el. La început am crezut că va trebui să muncesc mai mult ca să plătesc pentru curs dar nu mi l-aș fi permis niciodată pe banii mei. Participanții au contribuit la reconstruirea și renovarea clădirilor din jurul fostei școli primare care găzduiește fundația, pentru a fi utilizate ca noi săli de clasă. Partenera lui Zsolt este încă în concediu de maternitate de la postul pe care îl deține în domeniul curățeniei și cateringului din cadrul unui mare restaurant, având grijă de cel de al doilea fiu al lor: Adam, în vârstă de un an. Nu este întotdeauna ușor de găsit creșe, pentru că nu există locuri suficiente, explică Aniko, care provine dintr-o familie de romi muzicanți și are rude care cântă într-o orchestră de țigani. Însă Zsolt fiind lucrător calificat, el și familia lui au dobândit dreptul de a se muta într-un apartament social mai mare în momentul în care s-a născut Adam. Zsolt a putut obține un avans salarial ca să plătească suma necesară pentru apartament. Zsolt spune că este cu adevărat fericit. Lucrurile s-au aranjat foarte bine. Am avut nevoie de calificare pentru că altfel nu puteam demonstra că pot presta munca respectivă. Acum că pot demonstra că sunt zidar calificat, lucrez foarte mult. Sunt mândru de munca mea pur și simplu o iubesc iar certificatul a adus o schimbare importantă. Nu mă plictisesc niciodată, pentru că întotdeauna mergem în locuri diferite și facem lucruri diferite. Am lucrat întotdeauna niciodată nu am stat acasă. Îmi iubesc profesia și mi-am dorit întotdeauna să obțin o calificare, posturi mai bune și să am un salariu mai mare. Vreau să fiu capabil să am grijă de familia mea. Ei sunt pe primul loc. Am fost foarte bucuroși că Zsolt a avut această ocazie, confirmă Aniko. Faptul că am primit scrisoarea din partea fundației a fost un fel de miracol pur și simplu demonstrează că miracolele sunt posibile! Muncă sezonieră Zsolt este un zidar fantastic, spune Máté. Performanțele sale sunt foarte ridicate. Problema în domeniul construcțiilor este aceea că lucrul se oprește iarna, iar angajatorii preferă să concedieze personalul. Zsolt este o victimă a acestei abordări și am dori ca acest lucru să înceteze. Este o problemă reală pentru familiile fără resurse financiare. Școala oferă consiliere cu privire atât la căutarea unui loc de muncă, cât și la obținerea de prestații de protecție socială pentru familiile de studenți.

88 86 Investiția într-o noapte bună de somn Sunt curios din fire. Îmi place să muncesc. Acum învăț ceva nou în fiecare zi învăț cum să rezolv probleme. Acest lucru îmi aduce satisfacții foarte mari, spune Daniel Dellisse zâmbind. Am fost foarte norocos însă trebuie să îți dorești să muncești. Începând din 1987, Daniel a fost angajat de o companie care produce și exportă articole din PVC pentru industria construcțiilor, având sediul în Roeselare, în nordul Belgiei. Producția se desfășoară fără întrerupere, iar Daniel a lucrat timp de 21 de ani în ture de noapte, inițial ca ambalator și apoi ca tehnician în procesul de extrudare: modelarea plasticului pentru ramele geamurilor și pentru uși. Însă, în urmă cu aproximativ doi ani, programul nefiresc în care ziua lua locul nopții a început să își ceară tributul, iar lui Daniel a început să îi fie din ce în ce mai greu să doarmă. Un program de reformare profesională, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european, a readus pacea în gospodăria Dellisse. Pentru mine a fost o problemă gravă, iar doctorul mi-a spus că cel mai bun lucru de făcut ar fi să încep să lucrez în timpul zilei, își amintește Daniel. Mi-a oferit somnifere, însă nu am vrut să încep să iau medicamente. Daniel nu a fost singura victimă această tulburare i-a afectat și familia. Sâmbăta trebuia să recupereze somnul pierdut în noaptea de vineri, astfel că nu se putea bucura de weekend alături de soția sa, Dina, sau delecta cu pasiunea cuplului pentru plimbări și excursii. Ofertă insuficientă de locuri de muncă Daniel a muncit din greu toată viața. Tatăl său a murit când Daniel avea nouă ani, lăsând-o pe mama sa cu patru băieți de crescut. Daniel a abandonat școala la vârsta de 14 ani pentru a se forma ca tâmplar. Trebuia să punem mâncare pe masă, explică el cu resemnare. A avut o serie de locuri de muncă, inclusiv la linia de producție a unui constructor important de mașini, loc de muncă despre care recunoaște că nu i-a plăcut deloc. După ce s-a căsătorit, în anul 1979, firma de construcții pentru care lucra a dat faliment, iar Daniel a constatat că este șomer. A fost foarte dificil să găsesc de lucru, își amintește el. Astfel că, în momentul în care la Deceuninck a apărut postul vacant în schim-

89 Competențe noi Îmi place să muncesc. Acum învăț ceva nou în fiecare zi învăț cum să rezolv probleme. Acest lucru îmi aduce satisfacții foarte mari. 87 bul de noapte, a fost mulțumit să îl accepte. A fost singura ofertă interesantă și puteam începe imediat iar banii erau foarte bine veniți. În momentul respectiv cuplul avea o fetiță nou-născută, Sarah, astfel că, dat fiind faptul că Dina lucra după-amiaza, iar Daniel dormea dimineața, puteau să își aranjeze programul în mod convenabil pentru a avea grijă de ea. Însă Daniel a observat schimbarea odată cu înaintarea în vârstă. Urmând sfatul medicului său, și-a abordat angajatorii în legătură cu schimbarea turelor. Însă în acest scop a trebuit să demonstreze că era capabil să facă față unui post nou, care implica formare profesională de actualitate, dat fiind faptul că în alte sectoare ale companiei existau oportunități limitate. Au trecut ani de zile de când nu am mai utilizat mașinile, iar acum toate sunt automate. Compania a spus: «Avem un loc pentru tine, însă întâi trebuie să îți actualizezi competențele.» Deceuninck l-a înscris în programul de reformare profesională denumit Excelență în învățare (Excellent Learning), administrat de agenția flamandă de ocupare a forței de muncă Vlaamse Dienst voor Arbeidsbemiddeling en Beroepsopleiding (VDAB). A reprezentat o provocare, însă pentru mine a fost și o plăcere să redescopăr mașinile, spune Daniel. Cursul i-a permis să obțină un post în centrul de cercetare și formare profesională al companiei, unde se testează rame din PVC, se cercetează noi tehnici și materiale și unde contractorii independenți sunt învățați cum să modeleze și să adapteze ușile și geamurile. Întotdeauna apar inovații. Compania trebuie să inoveze pentru a se extinde și am fost întotdeauna interesat de acest aspect. Îmi place să îmi fac treaba și m-am instruit întotdeauna ca să mă perfecționez. Nu este plăcut să mergi la serviciu fără tragere de inimă, subliniază el. Ca parte a unei echipe de ingineri, funcționari și operatori, Daniel și-a adus contribuția împărtășindu-și cunoștințele cu vizitatori din alte sucursale europene. viața total, declară el. La urma urmelor, noaptea a fost făcută pentru somn. Daniel are un program normal de 40 de ore pe săptămână, terminând mai repede vinerea după-amiaza. Petrec mai mult timp cu soția mea și am toate weekendurile libere. Efectiv îmi place viața mai mult. Daniel și Dina s-au înscris într-un club de plimbări și, sâmbăta și duminica, parcurg în mod regulat între 20 și 30 de km pe zi, urmând trasee din Flandra și din Țările de Jos. În termen de șase luni de la data inițială a noului său post de zi, Daniel și soția lui au parcurs 900 de km, iar în prezent ambiția sa este de a efectua o plimbare neîntreruptă de 100 de km. Daniel și-a reînnoit competențele de tâmplărie pentru a renova dormitoarele casei. Și, ca și când toate acestea nu ar fi suficiente pentru a-l ține ocupat, Daniel este și un crescător pasionat de pițigoi, antrenându-și cu conștiinciozitate păsările cântătoare să repete melodii simple și să participe la concursuri la care păsările campioane pot cânta până la 800 de melodii pe oră. Și totuși, deși are dreptul la o zi liberă în plus în fiecare lună, Daniel mărturisește că rareori și-o ia. Am colegi buni și săptămâna trece atât de repede încât nu mă gândesc să îmi iau liber. Bucuria vieții Daniel a început în ianuarie 2008 programul de muncă în timpul zilei. Mi-a luat cinci luni ca să încep să dorm bine, își amintește el. La început mă trezeam după trei sau patru ore. Soția îmi spunea să stau în pat, dar nu puteam. Mă ridicam și mă uitam la televizor, iar după aceea eram foarte obosit după-amiaza. Însă până în iunie a reușit să doarmă câte șase ore liniștite pe noapte. Mi-a schimbat

90 88 Evoluție profesională Îmi place munca mea, spune Biliana Filipova din Dupnitsa, Bulgaria. Sunt tot timpul în mișcare și fiecare zi este diferită. Ca manager regional pentru un mare lanț de stații de alimentare cu combustibil, femeia în vârstă de 33 de ani își petrece cea mai mare parte din timp pe drum, deplasându-se între 19 stații de alimentare cu combustibil. Biliana deține responsabilitatea generală pentru funcționarea zilnică a stațiilor, îndatoririle sale variind de la managementul resurselor umane la garantarea faptului că echipamentul este întreținut și că stocurile sunt comandate, la soluționarea chestiunilor legale și luarea de măsuri în situații de urgență, cum ar fi inundațiile. Promovată în funcția actuală în luna martie a anului 2008, Biliana a administrat anterior o singură stație. Responsabilitatea este mult mai mare, spune ea. Însă am știut ce implică postul, întrucât înainte îl înlocuiam pe managerul regional. Biliana subliniază calitățile de care are nevoie pentru funcția pe care o ocupă: Sunt capabilă să rămân calmă și să reacționez rapid acest lucru este important. Și adesea trebuie să mă ocup de mai multe lucruri în același timp. Trebuie să îmi stabilesc prioritățile și să fiu bine organizată. Este un post cu responsabilități. Trebuie să iau decizii de una singură. Costurile pot fi foarte mari. Există și aspecte importante privind siguranța, adaugă ea: De exemplu, în legătură cu autocisternele pentru combustibil, este foarte important să respectăm procedurile corecte. Pericolele potențiale implicate sunt mari. Schimbarea direcției Biliana a studiat inițial ingineria industrială, specializându-se în tehnologii de fabricare a produselor textile. După terminarea cursurilor universitare de cinci ani, în urma cărora a obținut o diplomă de master, Biliana a născut-o pe fiica sa, Joanna. După aceea nu am mai lucrat timp de trei ani, spune ea. Dar am început să mă satur să stau tot timpul acasă. Sunt o persoană dinamică și îmi place să fac diverse lucruri. Devin agitată foarte ușor. Biliana a început să lucreze în sectorul textil, într-o funcție legată de studiile pe care le-a urmat. Am lucrat ca tehnolog în mai multe fabrici. Totuși, după un an și jumătate în slujba a două companii diferite, Biliana și-a dat seama că dorește să facă ceva diferit. Une-

91 Competențe noi Formarea m-a ajutat foarte mult în legătură cu postul și cu aptitudinile necesare în viață în general. Sunt mulțumită de ceea ce am realizat în companie. 89 ori avem nevoie de o schimbare radicală ca să fim mulțumiți. Am avut nevoie de o nouă provocare care să mă solicite. Biliana a aflat despre existența unor oportunități de lucru pentru Petrol, o rețea administrată anterior de stat și încă unul dintre cele mai mari lanțuri de stații de alimentare cu combustibil din Bulgaria. I-a fost oferită oportunitatea unui interviu pentru o funcție de conducere, însă ea a ales în schimb să candideze pentru un post de casieră. Nu am vrut să candidez direct pentru o funcție de conducere. Am vrut să încep de la un nivel inferior, dat fiind faptul că nu știam nimic despre această afacere. Strategia a dat rezultate. Începând să lucreze pentru companie în anul 2002, Biliana s-a dedicat muncii și a escaladat rapid ierarhia organizațională. Faptul că am început în calitate de casieră mi-a fost de un real folos. Acum îmi cunosc postul din interior. Știu unde pot avea scăpări managerii. situat lângă casa socrilor Bilianei, cuplul și-a construit propria locuință de la zero totuși, mai este încă foarte mult de făcut. Am construit al doilea etaj, însă trebuie să mai facem multe până vom putea locui acolo, spune ea, adăugând că, în urmă cu câțiva ani, toți trei locuiau într-o singură cameră în timp ce lucrările erau în curs. Restul timpului și-l petrece având grijă de Joanna, care are acum 10 ani, și vizitându-și familia extinsă. Am două surori mai mici și un cumnat. Locuim cu toții în zonă și suntem foarte apropiați. Toate familiile se reunesc la sfârșit de săptămână la părinții noștri. Prioritățile mele sunt familia și munca. Lucrez din greu pentru ca să beneficiem de siguranță, concluzionează ea. Formarea pentru o funcție nouă Biliana a participat la o serie de sesiuni de formare intensivă, cofinanțate de Uniunea Europeană prin Fondul social european. Cursurile au implicat activități de consolidare a echipei, jocuri de rol, discuții și exerciții de rezolvare a problemelor. Aceste cursuri au ajutat-o să își dezvolte competențele de care are nevoie în noua funcție indiferent dacă se referă la lucrul cu oamenii, la luarea deciziilor, la stabilirea priorităților sau la soluționarea situațiilor dificile. Formarea m-a ajutat foarte mult în legătură cu postul și cu aptitudinile necesare în viață în general. M-a făcut într-adevăr să mă gândesc la modul în care căutăm soluții pentru o anumită problemă, spune ea. Sunt mulțumită de ceea ce am realizat în companie.am făcut carieră. Mulți oameni mi-au recunoscut munca și apreciez acest lucru. Gândindu-se la viitor, Biliana spune: Nu sunt sigură ce vreau cu exactitate, însă știu că vreau să continui să mă perfecționez și să evoluez. În primul rând trebuie să demonstrez că pot face față acestei funcții. Acasă, Biliana are o viață la fel de plină. Renovarea casei împreună cu soțul ei este un proiect în derulare și pe termen lung. Amînceput renovările în urmă cu cinci ani, spune ea. Pornind de la un teren

92 90 Reactivarea cunoștințelor Peter Meller și soția sa, Olga, se stabilesc în noul lor cămin din Magdeburg, Saxonia-Anhalt, estul Germaniei, unde Peter a început recent să lucreze ca programator software pentru o mică firmă de inginerie. Deși inițial a studiat și a lucrat ca inginer mecanic în România, locul unde a crescut, nu mai activase de 15 ani în acest sector în momentul în care, în anul 2008, a început un stagiu la compania unde lucrează în prezent cu normă întreagă. Întreaga sa familie s-a întors în Germania, la locurile de origine, în anul 1990 părinții, fratele și sora, precum și prima sa soție și tânărul său fiu. Ne-am mutat din motive financiare. Era foarte greu să îți câștigi existența în România în perioada respectivă. Am vrut să plecăm mai repede, dar a fost imposibil. Situația s-a schimbat odată cu prăbușirea regimului comunist. În momentul respectiv plecau toți membrii familiei noastre și toți prietenii, spune bărbatul în vârstă de 48 de ani. Victima recesiunii economice Sosind în Bergisch Gladbach, lângă Köln, în Germania, la vârsta de 29 de ani, Peter a obținut inițial un post de inginer mecanic la o companie mică. Totuși, sectorul ingineriei din Germania era în declin în perioada respectivă, iar Peter a rămas șomer în Cu perspective reduse de a obține un nou post de inginer, Peter a decis că reformarea profesională îl va ajuta să aibă șanse mai mari de găsire a unui loc de muncă. A urmat un curs de calculatoare. Înainte nu prea am avut de-a face cu calculatoarele, spune Peter. După aceea a început să dezvolte programe de formare asistată de calculator, lucrând ca liber-profesionist. Era cu totul diferit de ceea ce am făcut înainte, spune el. Am lucrat pentru o mică firmă care dezvolta cursuri pentru marile companii în vederea instruirii angajaților să utilizeze programe software obișnuite. Afăcut acest lucru timp de câțivaani și, în cele din urmă, aînființat o companie care presta același tip de servicii, împreună cu alți patru parteneri. Cu toate acestea, după un timp compania nu a mai primit comenzi, iar Peter a reînceput să lucreze pe bază de contract. A continuat să lucreze în modul acesta din 2001 până în 2007, însă a deve-

93 Competențe noi Înainte aveam multe cunoștințe și competențe, dar nu știam cum să le spun oamenilor despre ele. Nu greșesc dacă afirm că acest curs mi-a schimbat viața. 91 nit din ce în ce mai nemulțumit de caracterul neregulat al activității. Lucram la un proiecttimp de trei luni, apoi luni de zile nu mai aveam nimic de lucru, spune Peter. Nu vedeam niciun viitor în asta. Aproximativ în această perioadă ingineria a început să își revină în Germania, iar Peteracrezut că ar putea avea șanse să revină la vechea sa profesie. Totuși, când a candidat pentru locuri de muncă în domeniul ingineriei mecanice, aconstatatcălipsa experiențeirecente reprezintă o problemă. Consolidarea cunoștințelor Un program de formare profesională, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european, l-a ajutat să își reîmprospăteze și să își consolideze cunoștințele și competențele de inginerie. Cursul pe care l-a urmat a fost unul dintre cele 18 organizate la nivel național de AQUA (Akademikerinnen und Akademiker Qualifizieren sich für den Arbeitsmarkt), fiecare dintre acestea vizând un anumit sector profesional. Funcționând în colaborare cu universitățile, cursurile le oferă persoanelor deja calificate șansa de a-și consolida cunoștințele și de a dispune de mai multe perspective de găsire a unui loc de muncă. O sarcină complexă Peter a putut să își utilizeze competențele recent îmbunătățite în momentul în care a efectuat un stagiu de trei luni la firma unde lucrează în prezent. Compania este specializată în procese de asigurarea calității pentru sectorul construcțiilor de mașini. Mi-am dat seama de importanța majoră a celor învățate. Mi s-a solicitat, foarte timpuriu, să fac programare avansată. Mi-au repartizat o sarcină cu termen extins pe care nu credeau că o pot efectua. Când au văzut că am făcut față, au fost impresionați. La expirarea perioadei respective în octombrie 2008, i-a fost oferit un post permanent. Peter lucrează în prezent ca programator software pentru echipamente de inginerie, funcție care combină competențele sale din domeniul ingineriei și al calculatoarelor. Înainte aveam multe cunoștințe și competențe, dar nu știam cum să le spun oamenilor despre ele, spune Peter. Nu greșesc dacă afirm că acest curs mi-a schimbat viața. Mă simt mult mai în siguranță acum și aștept cu interes viitorul. Cursul lui Peter a integrat în 10 luni un program universitar complet de 10 semestre de studiu al ingineriei mecanice. A fost extraordinar cât de mult am uitat, dar am fost ușurat că și cei care au absolvit mai recent au uitat la rândul lor, spune el. Peter a învățat mai mult despre progresele recente, în special despre utilizarea calculatoarelor în inginerie, aspect puțin tratat de studiile sale inițiale. Pe lângă studiile universitare, cursul a tratat competențele practice necesare pentru găsirea unui loc de muncă, cum ar fi prezentarea personală, limbajul corpului și comunicarea, depunerea unei candidaturi pentru un post și pregătirea pentru interviuri. Peter a observat o îmbunătățire importantă a competențelor sale personale. Am putut merge la un interviu și răspunde la întrebări. Acum am mult mai multă încredere în mine însumi.

94

95 Educație și formare

96 94 Valoarea tradiției Municipiul Sibiu din Transilvania este un oraș istoric. Valurile de romani, huni, saxoni și turci care au cotropit ținutul de-a lungul veacurilor au lăsat o moștenire care atrage amatori de cultură de pretutindeni. Însă una dintre persoanele cu interes profesional în regiune este antropologul Monica Stroe. Studiez moștenirea saxonă din sudul Transilvaniei, spune femeia în vârstă de 24 de ani. Mi-am început doctoratul acum șase luni. Activitatea Monicăi se concentrează asupra modului în care activitățile culturale și turistice valorifică istoria și tradițiile bogate și diverse ale zonei. Am ales ținuturile saxone din motive personale, declară ea. M-am născut și am crescut într-un oraș întemeiat de saxoni, unde s-au păstrat numeroase aspecte medievale. Însă întotdeauna am fost de părere că Sibiul și-a valorificat cel mai bine moștenirea. Unul dintre exponatele tradiționale ale Sibiului este reprezentat de centrul medieval al orașului, care a fost restaurat cu meticulozitate. Orașul a fost capitală culturală europeană în 2007 și a găzduit numeroase evenimente internaționale de renume. Pentru Monica, acesta a fost momentul ideal pentru a elabora un studiu de caz. Am fost interesată să observ modul în care Sibiul și-a dezvoltat «marca» și cum au fost afectate zonele înconjurătoare de acest aspect. Cercetarea sa acoperă o suprafață mai extinsă din regiunea de sud a Transilvaniei. Sunt foarte interesată de zonele rurale cum se promovează în prezent ca destinații culturale, spune Monica. Un alt aspect important este faptul că aici există un paradox etnic, continuă ea. Primarul este german, însă numai aproximativ 1,6 % din populație este de origine germană este un fenomen întâlnit în întreaga regiune. Timpul pentru cercetare academică Studiile doctorale ale Monicăi vin în continuarea masteratului în studii de naționalism și relații etnice la Universitatea Central Europeană din Budapesta. După ce s-a calificat, Monica a știut că își dorește să continue studierea subiectelor asociate. Masteratul meu s-a referit la dinamica grupurilor etnice, a identităților și a conflictelor regionale, spune ea. M-a făcut să conștientizez mai bine

97 Educație și formare Bursa a însemnat foarte mult pentru mine. Mi-a dat posibilitatea de a rămâne în domeniul pe care mi l-am ales. Nu aș fi putut începe un doctorat fără ea. 95 diferența dintre grupurile etnice. Mă interesează modul în care sunt construite identitățile. Totuși, când a revenit la București, unde a studiat inițial, oportunitățile de cercetare academică au fost puține și insuficient plătite. Monica a luat în calcul o schimbare de direcție: Mă gândeam să mă îndrept către domeniul cercetării de piață. Ar fi fost un compromis, însă continuarea studiilor nu părea viabilă din punct de vedere financiar. Ajutorul a sosit prin intermediul unei burse, cofinanțată de Uniunea Europeană prin Fondul social european. Bursa a însemnat foarte mult pentru mine. Mi-a dat posibilitatea de a rămâne în domeniul pe care mi l-am ales. Nu aș fi putut începe un doctorat fără ea. Monica primește o bursă lunară menită să îi acopere cheltuielile de subzistență pe durata celor trei ani de studiu. De asemenea, bursa îi permite să petreacă opt luni la universități străine din UE și îi acordă accesul la biblioteci și materiale esențiale pentru munca ei. Faptul că am această mobilitate este vital pentru cercetarea mea, spune Monica. Îmi dă ocazia să călătoresc. Pot obține acces la arhive importante și o perspectivă mai largă. Ca parte din program, Monica va scrie articole pentru jurnale academice și va lucra cu profesori. Îmi oferă o experiență utilă și susținerea de care am nevoie pentru a mă concentra asupra cercetării pe teren pe termen lung. Privind spre viitor, Monica afirmă: Sper că doctoratulîmivadeschideuși. Vreausăîmiperfecționezcompetențele de cercetare și să îmi consolidez cunoștințele teoretice. În situația ideală, mi-ar plăcea să lucrez în final în domeniul dezvoltării comunitare. Însă este prematur, în prezent mă concentrez asupra cercetării mele, concluzionează ea.

98 96 Susținerea creativității Întotdeauna m-au interesat activitățile creative, spune Harri Haanpää din Helsinki, Finlanda. Fiind pasionat de desen și de fotografie, Harri a decis de timpuriu că dorește să lucreze în industriile creative. Când am fost mic, mi-am dorit să devin grafician. Am început cu benzi desenate, însă după aceea am devenit interesat de alte tipuri de desen. La vârsta de nouă ani, am decis că vreau să îmi câștig existența făcând grafică comercială, adaugă el. Harri a fost atras de un curs de grafică comercială oferit de un colegiu local. Totuși, în momentul în care a terminat școala, cursul se încheiase. După aceea, am schimbat puțin direcția, spune el. S-a înscris la un colegiu naval la vârsta de 15 ani, iar ulterior a lucrat ca bucătar pe nave comerciale. După trei ani, a decis că viața pe mare nu era pentru el și a vrut să revină la activități creative. În 1995, Harri a urmat un curs de studii cinematografice la un colegiu din Voionmaa. Am devenit obsedat de fotografie, spune Harri. Imortalizam orice mișca. Experiență practică După aceea, Harri s-a mutat înapoi în zona orașului Helsinki și a început să lucreze pentru un canal muzical finlandez. Am început să lucrez fără întrerupere. Am făcut de toate lumini, cameră, controale, spune el. De asemenea, a lucrat la videoclipuri muzicale și a început să regizeze. Mi-a plăcut cu adevărat, pentru că întotdeauna am vrut să învăț mai mult. Datorită acestei experiențe, Harri a obținut un post în Los Angeles, la Hollywood Express, o emisiune de televiziune despre muzică, filme, cultură populară și celebrități, și a petrecut un an și jumătate în Statele Unite înainte de a se întoarce în Europa. A urmat un masterat european în administrarea afacerilor multimedia și audiovizuale (European Masters in Multimedia and Audiovisual Business Administration EMMABA), care a implicat studii în Atena, Grecia, și apoi în Lapland, înapoi în Finlanda. Acest program m-a învățat să fiu producător și am întâlnit foarte mulți oameni din toată Europa.

99 Educație și formare Mi-am dat seama că niciodată nu poți avea cunoștințe suficiente. Este un sector care se dezvoltă rapid și trebuie să poți concura cu noii absolvenți. 97 În anul 2000, după ce a terminat cursul, Harri și-a înființat propria companie de producție, DreamMill. Întotdeauna mi-am dorit să îmi înființez propria companie. Întrebarea nu a fost dacă, ci când, spune el. Harri regizează, produce și filmează emisiuni de televiziune, videoclipuri muzicale, filme comerciale și aplicații de televiziune mobilă. Pentru Harri, avantajele administrării propriei afaceri sunt evidente. Îmi place să creez, spune el. Dacă lucrezi pentru altcineva, de multe ori ai mâinile legate. Faptul că am propria companie înseamnă că am mai multă libertate de a face ceea ce doresc. Întotdeauna vreau să fac muncă de calitate. Îmi place să văd programe de televiziune de bună calitate. Este bine să fii plătit, dar nu este aspectul cel mai important. Dezvoltare continuă Harri este un susținător entuziast al educației și al formării profesionale. Mi-am dat seama că niciodată nu poți avea cunoștințe suficiente. Este un sector care se dezvoltă rapid și trebuie să poți concura cu noii absolvenți. În acest domeniu, experiența nu contează atât de mult, spune el. Din 2005 până în 2006, Harri a urmat un curs de formare profesională practică pentru întreprinzătorii din domeniul massmedia. Cursul MEDA, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european, l-a ajutat să își dezvolte competențele și să își extindă afacerea. Am căutat un punct de vedere mai teoretic, arată Harri. A fost vorba despre conducerea unei afaceri și despre punere în scenă. Prin intermediul cursului de formare, Harri a cunoscut persoane noi, deschizând oportunități mai mari pentru companie. Am obținut mult de la acest curs. Am învățat să nu reinventez roata și să mă concentrez asupra păstrării simplității lucrurilor, spune el. Pentru Harri, cursul a avut o relevanță directă. A fost minunat pentru că am putut aplica imediat ceea ce am învățat și m-am putut gândi cum mi-ar putea ajuta afacerea. În prezent, Harri este dornic să continue să învețe, următorul pas fiind un masterat. Într-o zi vreau să predau și să îmi împărtășesc cunoștințele, adaugă el. Totuși, scopul său general rămâne clar. Motivația mea este simplă: rezultatele muncii mele să fie întotdeauna din ce în ce mai bune.

100 98 Salvați pădurea Este luna septembrie și ne aflăm în mediul rural, lângă Boelhe, un sat situat la 40 de km de Porto, în nordul Portugaliei. Soarele strălucește în timp ce Maria Balbina se plimbă printre rândurile de arbori tineri ordonați cu grijă, verificând starea trunchiurilor sau retezând câte o ramură sau două. Maria se ocupă de pădurile ei atunci când nu se află la locul de muncă cu normă întreagă, ca administrator-șef al unui grup de 18 școli din zonă. Întotdeauna am fost foarte activă, spune ea. Când am fost mică, am fost implicată în muzică, teatru, dans, biserică și sport. În prezent, femeia în vârstă de 59 de ani are programul plin cu activități suplimentare postului pe care îl ocupă: este implicată în activitatea politică locală, acordă consiliere copiilor, este președinta agenției locale de dezvoltare, președinta consiliului de conducere al sindicatului regional al funcționarilor din învățământ, membră a comitetului asociației proprietarilor locali de păduri pe lângă faptul că are grijă de familie, formată din soțul său și doi copii mari. Totuși, pădurile și munca pe teren rămân o activitate prețuită. Părinții ei au avut o fermă și au administrat păduri o tradiție pe care Maria este dornică să o continue. Arătând către bogatul ținut împădurit din jurul ei, Maria spune: Părinții mei m-au învățat să apreciez și să respect natura. Am crescut în acest mediu, astfel că mă identific total cu viața la țară. După terminarea școlii, a studiat ingineria chimică la universitatea din Porto. Totuși, a revenit înainte de absolvire. Nu a fost ceea ce am vrut să fac, spune ea. Mi-a fost dor de locurile acestea, așa că m-am întors. Terenul moștenit În 1973, Maria a fost angajată ca funcționar administrativ la o școală din zonă și a început să lucreze cu normă întreagă. M-a atras ideea de a lucra cu tinerii, dar nu m-am văzut în rolul de profesoară. Celălalt avantaj a constat în faptul că am rămas aproape de satul meu, de părinți și de prieteni. Totuși, când a moștenit terenul părinților ei, în anul 1984 aproximativ 18 hectare de teren agricol și aceeași suprafață de pădure a constatat că îi este dificil să combine această muncă cu celelalte

101 Educație și formare Pădurile sunt un proiect pe termen lung. Este foarte important să păstrăm tradiția vie. Sper să le transmit același interes și copiilor mei. 99 activități pe care le desfășura. Terenul a rămas neutilizat timp de nouă ani. Eram într-o stare de așteptare. Nu știam cum să îl administrez, spune ea. Nu aveam deloc timp să mă ocup de el și nici nu am găsit pe altcineva care să facă acest lucru. Nu am știut cum să rezolv situația. Terenul a rămas în paragină. Totuși, Maria a fost hotărâtă să nu îl lase abandonat. Mi-a fost rușine de starea în care era. Am vrut să fac ceva, astfel că am început să contactez alți proprietari de păduri pentru sfaturi. În anul 1993, proprietarii de păduri din regiune au creat o asociație oficială, Maria fiind unul dintre membrii fondatori. Aveam multe de câștigat dacă formam un grup, adaugă ea. Și am aflat că existau fonduri disponibile din partea Uniunii Europene pentru dezvoltarea și administrarea pădurilor. Unificarea proprietarilor Asociația ajută proprietarii să evalueze calitatea lemnului și valoarea acestuia, să întocmească cereri de finanțare, să implementeze proiecte comune și oferăinstruireîndomeniul administrării forestiere. De asemenea, ajută la consolidarea terenurilor proprietarilor în loturi mai extinse, dat fiind faptul că aceștia dețin adesea mai multe suprafețe mici. Stabilim schimburi între membri, astfel încât să își poată administra terenul împreună, spune Maria. Loturile de teren mai extinse sunt mai profitabile și mai ușor de administrat și de protejat împotriva incendiilor. Maria a urmat mai multe cursuri de formare profesională cofinanțate de UE, între anii 1996 și 2008, acăror tematică variază de la curățarea și plantarea arborilor la prevenirea și controlul incendiilor forestiere șimarketingul produselor forestiere. Datorită cursurilor, adobândit cunoștințele de care avea nevoie pentru aprelua controlul asupraterenului său și pentru aîncepe să îl administrezedin nou așa cum se cuvine.colaborând întreei, membrii asociației au accesat fonduri UE pentru a demara proiecte în zonă. Maria însăși areplantat peterenul său varietăți profitabile de arbori și a curățat ramurile uscate. Pădurile sunt un proiect pe termen foarte lung, spune ea. Este foarte important să păstrăm tradiția vie. Ammoștenit de la părinți olegătură cupământul și sper să le transmit același interes și copiilor mei.

102 100 O carieră în inovație Simone Rossi își amintește că întotdeauna a fost fascinat de tot ceea ce ține de mecanică. Când am fost mic, m-au interesat întotdeauna mașinile, avioanele și lucrurile tehnice, spune bărbatul în vârstă de 30 de ani din Montecastello di Vibio, un oraș medieval situat pe unul dintre dealurile vălurite din regiunea italiană Umbria. Am vrut să aflu mai multe despre modul cum funcționează efectiv mașinile, continuă el. După ce a terminat liceul, Simone a decis să studieze ingineria mecanică în apropiere, la Universitatea din Perugia, iar interesul său a devenit chiar mai profund. Nu studiam doar ca să îmi iau examenele. Doream cu adevărat să știu cum funcționează lucrurile în profunzime, spune el. Am început să văd cum matematica, fizica și chimia stăteau la baza tuturor proceselor și am vrut să învăț mai multe despre ele. Când a absolvit, în anul 2005, Simone știa că își dorește să își construiască o carieră într-un domeniu asociat. Totuși, a constatat că îi este dificil să își găsească un loc de muncă adecvat. A fost șomer pentru o perioadă, apoi a lucrat pentru o societate de asigurări și a deținut alte câteva funcții administrative în întreprinderi. Știam că nu vreau să am locurile de muncă respective pe termen lung. Însă este dificil să îți găsești de lucru în domeniul ingineriei, mai ales în această regiune, spune el. Se caută inginerii, dar nu ca să lucreze în inginerie. Un stimulent pentru angajatori Ajutorul a sosit prin intermediul unui program de burse de cercetare, cofinanțat de regiunea sa locală și de Fondul social european. Programul le acordă cercetărilor șomeri burse pentru a lucra la proiecte în întreprinderi sau în centre de cercetare, pentru a dobândi experiență și pentru a-și îmbunătăți perspectivele de angajare. Companiile sau alte organizații implicate beneficiază de cercetare pe care este posibil să nu o poată justifica din punct de vedere comercial și le sunt acordate stimulente pentru a angaja cercetătorii la sfârșitul perioadei bursei. În cazul lui Simone, programul a fost esențial pentru a-și găsi primul post permanent, întrucât i-a dat posibilitatea de a efectua un stagiu de 18 luni în cadrul companiei unde lucrează în prezent cu normă întreagă producătorul de tehnologie și de inovație Angelantoni ( care are sediul în regiune.

103 Educație și formare Programul a fost foarte important pentru mine, deoarece m-a ajutat să continui să cercetez, să brevetez produsul, să experimentez cum este să ai un loc de muncă și mi-a sporit posibilitățile de angajare. 101 Programul a fost foarte important pentru mine, deoarece m-a ajutat să continui să cercetez, să brevetez produsul, să experimentez cum este să ai un loc de muncă și mi-a sporit posibilitățile de angajare, spune el. Am aflat despre programul de burse din întâmplare. Am văzut un anunț prin care se căutau cercetători, dar la început am crezut că nu este pentru mine. Am crezut că bursele erau pentru persoane care lucrează deja la universități sau în centre de cercetare. Însă nu am avut nimic de pierdut, astfel că mi-am depus candidatura. Simone ne avertizează că încă este foarte devreme și că poate dura câțiva ani până când pe piață va ajunge un produs finit. Totuși, acum aș vrea să duc totul la bun sfârșit. Este minunat să fii în linia întâi a unui astfel de demers. Energia solară Simone a fost ales dintre numeroși candidați și i-a fost acordată bursa. Programul i-a deschis calea către stagiul de cercetare la compania menționată, care examina potențialul pentru un nou tip de sistem fotovoltaic concentrat la scară mică, menit să valorifice forța solară pentru a genera energie. Când am început cercetarea nu am știut foarte mult despre sistemele fotovoltaice, spune el, însă este un domeniu foarte incitant, mai ales în momentul de față, dat fiind interesul din ce în ce mai mare pentru energiile regenerabile. Dezvoltarea sistemelor fotovoltaice a început în anii 80 în Statele Unite. Însă aici, în Italia, nimeni nu știa foarte mult despre ele, afirmă Simone. În esență, începeam totul de la zero. Lucrând cu alte institute de cercetare și universități italiene, Simone a dezvoltat cu succes o aplicație cu costuri reduse și cu eficiență sporită în comparație cu procesele fotovoltaice solare tradiționale. Sistemul concentrează energie solară utilizând o lentilă și apoi divide razele în diferite intervale de frecvență. Principalul avantaj este că are o temperatură cu mult mai mică decât soluțiile similare. Celulele nu se supraîncălzesc și astfel sistemul este mult mai eficient, explică Simone. Compania a brevetat invenția, iar în toamna anului 2008 lui Simone i-a fost oferit un post permanent pentru a-și continua munca. Când am început, a fost puțin ca un joc. Învățam despre un domeniu nou și făceam investigații, spune el. Când a fost brevetată aplicația, veștile despre ceea ce am realizat au ajuns acasă. Am fost foarte mândru.

104 102 Țeluri înalte Orașul de provincie Siauliai, din nordul Lituaniei, este situat foarte departe de inima Europei, chiar și de capitala țării, Vilnius, însă dorința lui Nedas Jurgaitis, profesor de limba lituaniană la un colegiu local, este de a ține pasul cu restul lumii. În regiunea noastră au loc reale schimbări pozitive, spune el. Aici suntem departe de centrul lucrurilor, însă avem un excelent sistem de educație, un colegiu extraordinar și mulți studenți foarte buni. Viitorul arată luminos. Dragostea adevărată a lui Nedas este lingvistica comparată. După obținerea unei diplome de master în domeniu, Nedas a început să predea la Colegiul Siauliai, însă dat fiind faptul că nu are multă experiență în cercetare, șansele sale de a se impune în lumea academică păreau îndepărtate. Situația s-a schimbat în momentul în care a participat la o serie de cursuri speciale de formare profesională, seminare și ateliere de lucru, cofinanțate de Uniunea Europeană prin Fondul social european. Scopul proiectului MOKOM (Dezvoltarea competenței de cercetare științifică) a constat în formarea profesională, sporirea calificărilor și recalificarea oamenilor de știință și a altor cercetători, pentru a face față nevoilor actuale ale pieței. Nedas a auzit despre program de la unul dintre administratorii de la colegiu și a fost încurajat, alături de alți colegi profesori, să participe. În contact cu prestigiul Europei Pe durata seriei MOKOM, care s-a derulat din septembrie 2005 până în februarie 2008, Nedas și colegii săi i-au cunoscut pe unii dintre cei mai străluciți și mai calificați cercetători, oameni de știință și conferențiari universitari din Europa. Tematica cursurilor a inclus noi instrumente de tehnologia informației pentru cercetare, consolidarea echipei și comunicarea rezultatelor cercetării. Printre lucrările practice s-au numărat dezvoltarea de noi metodologii de cercetare și elaborarea de prezentări științifice de actualitate. Nedas afirmă că a dobândit perspective importante asupra activității sale și asupra domeniului lingvisticii comparate. Experiența i-a oferit un sentiment proaspăt de încredere și

105 Educație și formare Acest program a avut un impact pozitiv asupra modului în care predau și, la nivel mai profund, asupra concepției mele cu privire la educație și la cercetare. 103 motivație. Am câștigat o experiență importantă prin participarea la acest program, spune el. A avut un impact pozitiv asupra modului în care predau și, la nivel mai profund, asupra concepției mele cu privire la educație și la cercetare. Cu noua încredere în sine dobândită, Nedas susține că este mai bine dotat decât oricând pentru a concura în lumea academicienilor de nivel înalt. Revelația încrederii în sine La numai 28 de ani, Nedas se află deja la conducerea Departamentului de Relații Internaționale al Colegiului Siauliai. Adecis să nu se oprească și își planifică munca la un doctorat, sperând să ajungă în final profesor titular. Șidat fiind faptul că trebuie să aibă grijă de ofetiță nou-născută, Nedas și soția sa așteaptă într-adevăr lucruri bune de la viitor. Nu aș spune că înainte nu aveam încredere în mine deloc, afirmă Nedas. Eram sigur de mine însumi și de viitorul meu,într-oanumită măsură, însă nu posedam cunoștințele și experiența de care aveam nevoie pentru a face pasul următor, pentru a transforma viitorul respectiv în realitate. Lipsea ceva. Acum văd calea de urmat, iar acest lucru include deschiderea unor noi uși pentru mine și pentru familia mea.

106 104 Un exemplu de urmat Mogens Lausen are o personalitate extrovertită și plăcută, însă nu a fost întotdeauna așa. Fiind în prezent un muzician și un actor talentat, Mogens a trebuit să își învingă timiditatea timpurie la școală și în viața personală. Am crescut într-un orășel din nordul peninsulei Iutlanda, explică el. Am fost un copil tăcut și mi-a fost greu să mă exprim, însă întotdeauna mi-a plăcut muzica. Mogens a dorit inițial să studieze muzica la Universitatea Aarhus, însă în perioada respectivă departamentele de muzică erau restructurate în întreaga țară. A deveni muzician profesionist urma să fie o luptă permanentă, spune el. Teatrul a prezentat alte provocări și am crezut că ar putea fi cariera potrivită pentru mine, astfel că am optat să mă înscriu ca student la artă dramatică. Această decizie a fost, într-adevăr, o mișcare îndrăzneață pentru cineva care suferea de timiditate cronică. Oricum, orașul Aarhus urma să joace un rol important în viitorul lui Mogens. Este un centru cultural captivant și vibrant, spune Mogens. Aarhus este al doilea oraș ca mărime și principalul port al Danemarcei și a făcut obiectul unei serii de importante proiecte publice de renovare în ultimii ani, care au transformat zona cartierelor sărace, cândva în curs de năruire, într-o piesă de expoziție pentru cultura și comerțul local. Având peste de locuitori, Aarhus pretinde titlul neoficial de Capitala Iutlandei. Consolidarea unei experiențe valoroase Am lucrat ca actor profesionist aici, în oraș, când am absolvit colegiul, spune Mogens, și chiar am regizat ceva. Munca m-a învățat foarte mult despre încrederea în sine, însă viața în teatru nu este ușoară, iar eu și soția mea am trecut prin unele perioade dificile. Mogens și-a dat seama că demararea unei afaceri personale este calea de urmat. A înțeles că are potențialul de a-i ajuta pe oameni să își construiască încrederea în sine și să își perfecționeze performanțele existențiale. Și-a dezvoltat propriile tehnici de consiliere în perioada petrecută în teatru, utilizându-și cunoștințele pe care le deținea ca actor și interpret pentru a ajuta alți actori să se exteriorizeze, să își găsească motivația și să își rezolve problemele personale dificile. Mogens și-a dat seama că aceleași teh-

107 Educație și formare Experiența m-a ajutat să îmi formez o imagine clară despre locul unde vreau să ajung și cum vreau să ajung acolo. Tocmai acestea sunt lecțiile pe care le ofer celorlalți. 105 nici ar putea fi aplicate pentru a ajuta oamenii în general, însă a avut totuși nevoie de ajutor pentru a-și transforma ideea într-o carieră viabilă. Am avut câteva idei destul de clare despre ceea ce voiam să realizez, spune Mogens, însă am încercat să înființez o companie fără a avea deloc experiență. Între timp, soția mea căuta sprijin pentru o trupă de teatru pe care o conduce, iar situația noastră financiară nu era foarte stabilă. Știam că am nevoie de ajutor real pentru a-mi pune afacerea pe picioare. Și trebuia să acționez rapid. Dincolo de norme și de reglementări Mogens și familia lui au primit ajutor sub forma unui curs special de formare profesională pentru întreprinzătorii în devenire, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul social european. Cursul l-a ajutat pe Mogens să demareze activitatea companiei sale. Am primit informații foarte valoroase despre cum să încep. Există foarte multe norme administrative de urmat și încercări de trecut, spune el. mei sunt de toate felurile, spune Mogens. Pot fi persoane fizice, oameni care doresc să progreseze în carieră, companii care au în vedere restructurarea strategică sau organizații implicate în negocieri dure cu autoritățile publice sau cu alte organisme. Toți acești clienți, spune el, reprezintă oameni cu diferite personalități și caracteristici, care trebuie să se exprime și să îi înțeleagă pe ceilalți, precum și să interacționeze cu alți oameni. A ști cine ești și de ce vrei ceea ce vrei poate influența cât de bine te descurci, spune Mogens. Am învățat asta în timpul cursului organizat de FSE. Experiența m-a ajutat să îmi formez o imagine clară despre locul unde vreau să ajung și cum vreau să ajung acolo. Tocmai acestea sunt lecțiile pe care le ofer celorlalți; am ajutat până acum sute de oameni să progreseze în viață și în carieră. Cred că pot numi acest lucru succes. Cursul de formare profesională, organizat de Centrul pentru antreprenoriat din cadrul Universității Aarhus, a inclus sfaturi practice privind aplicarea normelor și reglementărilor comerciale, însă, de asemenea, le-a și pretins participanților să își examineze aptitudinile personale, motivațiile și speranțele. Cunoașterea «codului rutier» al lumii afacerilor mi-a fost de un real folos, spune Mogens. Nu mi-aș fi putut demara activitatea fără el, însă am aflat și ceva despre calitățile și deficiențele mele personale, despre personalitatea mea și despre potențialul meu ca întreprinzător independent. Către succes În prezent, Mogens își administrează propria afacere în Aarhus. Re-Act! oferă consiliere și consultanță persoanelor care doresc să avanseze în carieră, să își dezvolte competențele, să rezolve probleme de afaceri și să își învingă demonii personali. Prin natura muncii sale, Mogens ajunge la companii și organizații din centrul orașului și din mediul rural învecinat. De asemenea, efectuează sesiuni de consiliere și la biroul său de acasă. Clienții

108

109 Incluziunea socială

110 108 Înapoi pe drumul cel bun Studentă la Universitatea din Ljubljana, Jana Urbanija își privește viitorul cu entuziasm. Tânăra în vârstă de 26 de ani urmează cursuri de geotehnologie și își dorește o carieră în industria minieră. Vreau să devin inginer, spune ea. Îmi doresc un post care să îmi permită să lucrez la proiecte la scară mare în diferite țări, peste tot în lume. Cu toate acestea, drumul ei nu a fost întotdeauna lin și, cu câțiva ani în urmă, viitorul ei nu era atât de luminos. Anii adolescenței, petrecuți în regiunea lacului Bled, au fost furtunoși. În copilărie și adolescență am avut multe probleme, spune ea. Tatăl meu obișnuia să bea mult și părinții mei au divorțat. Prima oară am fugit de acasă la șase ani și de la vârsta de 12 ani sufăr de depresie. Iubea sportul, dar a trebuit să renunțe la multe astfel de activități din cauza unor probleme la genunchi, ceea ce i-a accentuat sentimentul deja puternic de alienare. Nu mă integram nicăieri și nu vedeam niciun sens în viață. Căutând un loc al ei, a început să experimenteze drogurile. A început ca o chestie socială, la petreceri, în cluburi, dar cu timpul a devenit mai gravă. A început să ia ecstasy în fiecare zi și, în curând, a ajuns la droguri mai puternice. Luam până la cinci pastile pe zi. Apoi am început să iau heroină ca să îmi revin. A început să fure ca să își susțină financiar dependența ce se agrava pe zi ce trecea, iar comportamentul ei a îndepărtat-o de prieteni. Eram pe lungimi de undă diferite. De fapt, mie nu îmi păsa de nimic. La școală am devenit o singuratică și am început să îmi caut prieteni printre alți consumatori de droguri. În cele din urmă, am ajuns să petrec mai mult timp prin baruri decât la școală, spune ea. Cum era, poate, de așteptat, a rămas repetentă în ultimul an și a renunțat la studii. Și aveam din ce în ce mai mult de-a face cu poliția. Schimbarea Un program de educare informală, cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, a ajutat-o să înceapă să își schimbe viața. Programul de învățare activă pentru tinerii adulți PLYA (Project Learning for Young Adults) își propune să-i ajute pe tinerii care nu și-au finalizat studiile să obțină

111 Incluziunea socială La curs am fost tratată ca o persoană. Era o atmosferă prielnică. Ne ajutam între noi, nu concuram unul cu celălalt și puteam fi noi înșine. 109 un loc de muncă. Programul operează cu proiecte în domenii precum artele și meșteșugurile, învățarea practică, aptitudinile sociale, dezvoltarea și consilierea personală. În cazul Janei, programul i-a schimbat radical viața. Era exact ceea ce-mi trebuia. Am început să înțeleg că puteam trăi altfel. A observat imediat o diferență pozitivă în comparație cu experiențele ei școlare anterioare. La școală te tratează ca pe un număr. Dar la curs eram tratată ca o persoană. Toți cei de acolo erau în aceeași situație, cu toții fuseseră eliminați din sistem, spune ea. Așa că era o atmosferă prielnică. Ne ajutam între noi, nu concuram unul cu celălalt și puteam fi noi înșine. A urmat cursul timp de un an. Cu toate acestea, încă lua droguri, dar, în acest punct al vieții ei, a început să își dea seama că voia să se oprească. Îmi pierdeam mințile, spune ea. Mi-era teamă că o să ajung într-un spital de psihiatrie sau că o să mor. A decis să intre într-o comunitate închisă ca să se lase de droguri și să revină la o viață normală. A fost foarte greu, spune ea. Comunitatea, condusă de o organizație catolică cu sediul în Italia, era foarte strictă fără televizor, contact minim cu lumea exterioară, puține facilități materiale și un program de exerciții fizice dure. Era mai rău decât în armată, spune Jana. A da ceva înapoi Jana își privește trecutul cu înțelepciune și realizează că a avut noroc. Sunt cu adevărat recunoscătoare pentru tot ajutorul primit și pentru toți oamenii care mi-au fost alături, spune ea. Am primit foarte mult și vreau să dau ceva înapoi. Jana lucrează în ture de noapte la un centru pentru tineri cu probleme legate de consumul de droguri și de alcool, folosindu-și experiența pentru a-i ajuta pe ceilalți să depășească momente dificile. Îi supraveghează pe adolescenții din centru și le dă sfaturi atunci când poate. Mi-ar plăcea să înființez o comunitate asemănătoare celei în care am fost eu, destinată ajutorării persoanelor care suferă de depresie, spune ea. Dar acesta este un proiect pe termen lung. În prezent, mă mulțumesc să mă bucur de ceea ce fac și să privesc cu încredere spre viitor. Dar și mai dificile decât exercițiile fizice, povestește Jana, au fost schimbările personale. Trebuie să accepți felul în care ești și apoi să muncești ca să devii o persoană mai bună. Primești responsabilități și devii un om adevărat. Ajungi să îți vezi greșelile, explică ea. A fost ca în iad, dar acum am amintiri frumoase, deoarece comunitatea era atât de pură. Totul este cinstit și legi prietenii minunate. Sunt momente frumoase, deoarece viața acolo este atât de pură. După aproape trei ani, Jana s-a simțit în stare să înfrunte lumea din nou. S-a întors acasă în Vechii mei prieteni m-au acceptat și asta m-a ajutat mult. Mi-am reluat studiile imediat. Cel mai rău lucru [pentru un dependent de droguri] este să fii singur și părăsit. A dat din nou examenele restante și a urmat un alt curs pentru a se putea înscrie la universitatea pe care o frecventează în prezent.

112 110 Noi competențe în tehnologia informației pentru un viitor mai bun Ca multe persoane din ziua de azi, folosesc calculatorul și la muncă și de plăcere. A ști să folosești la maximum aceste tehnologii înseamnă o viață mai bună și un viitor mai bun. Sunt cuvintele lui Christos Giannakopoulos, un tânăr cu perspective promițătoare, mulțumită în parte Fondului social european. Christos și-a pierdut părinții la o vârstă fragedă și a fost trimis, împreună cu fratele său mai mare, din Atena într-un mic orfelinat la periferia orașului Chalkida. Instituția, unde încă locuiește, se află pe locul unei vechi mănăstiri. Așezată pe o coastă stâncoasă, o bisericuță este înconjurată de un roi de clădiri mici, care adăpostesc săli de clasă și un teren de joacă, precum și o clădire mai mare în care se află dormitoarele, o bucătărie spațioasă și camere comune pentru aproape zece orfani. Învingerea greutăților Așezarea era pitorească, cade Christos pe gânduri, privind albastrul calm al Golfului Evia, dar cu toate astea mi-a fost greu să cresc fără mamă și tată. Chiar în aceste condiții, cei doi băieți au reușit să își găsească drumul. Când a venit vremea, Christos a plecat în armată. În prezent, în Grecia serviciul militar este universal și obligatoriu pentru bărbați, toți cei cu vârsta sub 18 ani servind timp de 12 luni. Cât timp Christos a fost în armată, ofițerul său superior i-a sugerat să se înscrie la un curs gratuit de formare în domeniul tehnologiei informației. Christos s-a grăbit să profite de șansă. Cursul, gândit pentru un grup larg incluzând persoane dezavantajate și membri ai forțelor armate, era susținut de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european. Scopul programului de formare era acela de a preda competențe fundamentale în domeniul tehnologiei informației pentru a îmbunătăți cunoașterea digitală a studenților și a le spori șansele de găsire a unui loc de muncă. Proiectul era condus de Autoritatea greacă de implementare a acțiunilor Fondului social european din cadrul Secretariatului general pentru managementul fondurilor europene Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în cadrul Programului operațional Societate informațională Ministerul Economiei și Finanțelor.

113 Incluziunea socială Tehnologia informației ne oferă în ziua de azi instrumente importante în toate sectoarele, iar participarea la cursul de formare a fost cu siguranță o experiență utilă pentru mine. 111 Unitatea de organizare a managementului MOU (Management Organisation Unit) este o instituție nonprofit din cadrul sectorului public larg care asistă autoritățile publice în vederea unui management eficient al programelor finanțate de Uniunea Europeană. MOU se află în subordinea ministrului grec al economiei și finanțelor. Provin dintr-o țară străveche de a cărei istorie suntem mândri, adaugă el. Dar nu trebuie să trăim în trecut, putem și să privim spre viitor. Tehnologia informației ne oferă în ziua de azi instrumente importante în toate sectoarele, iar participarea la cursul de formare a fost cu siguranță o experiență utilă pentru mine. Lecțiile de informatică, spune Christos, l-au ajutat să își dezvolte cunoștințele mai degrabă modeste de operare pe calculator, făcându-l să înțeleagă mai bine principiile de bază ale editării de text și ale aplicațiilor cu foi de calcul și cum să folosească internetul. O utilizare practică Christos lucrează zilnic la calculator atât acasă, cât și la serviciu. Accesul la internet îți oferă atât de multe, spune el. Îl folosesc ca să comunic cu prietenii și ca să caut informații despre tot felul de subiecte. Și pot să aflu despre produse și servicii noi, dar folosesc calculatorul și la serviciu. Lucrează cu normă întreagă la un magazin de mobilă din apropierea casei. Își petrece o parte din timp ajutând clienții la etajul unde sunt expuse produsele, dar verifică și comenzile și aduce la zi bazele de date ce conțin stocurile și inventarul pe calculatorul de la birou și face livrări când simte nevoia să ia aer. Faptul că am făcut un curs gratuit de calculatoare a contat mult în viața mea, afirmă el. Nu aș fi ajuns unde sunt astăzi fără el. Christos spune că alți studenți care au urmat cursul odată cu el au ajuns și mai departe ca rezultat al competențelor obținute. Țintind spre viitor Christos vede actualul său serviciu ca un pas înainte important, un loc unde a învățat multe despre management și despre cum să conduci o afacere de succes. Speră ca într-o zi să înceapă o afacere proprie, poate în asociere cu fratele său. Ne place să ne întâlnim și să lansăm idei, spune el. Ne gândim să deschidem un fel de cafenea sau poate un internet café. Se va întâmpla în curând, când va veni timpul.

114 112 De pe străzi la parada modei Iubesc Bologna, dar m-a distrus, mărturisește Fiorella, scrutând renumita Piazza Maggiore din orașul italian. Și totuși, există aici un fel de solidaritate pe străzi pe care nu o mai găsești nicăieri. De când a fugit de acasă, în adolescență, Fiorella a avut o viață grea și plină de întâmplări. A petrecut câțiva ani în închisoare, urmați de o lungă perioadă de depresie. Timp de doi ani a dus o viață grea, dormind în parcuri și săli de așteptare din gări. Acum, la 50 de ani, viața ei s-a așezat în final pe un făgaș normal. Are apartamentul ei pe care îl împarte cu un câine pașnic, corcitură de alsacian, pe nume Alba, și are o relație stabilă. De asemenea, conduce un magazin de haine vintage elegant decorat Il Vestito situat în centrul orașului, unde localnicii și turiștii cutreieră pe sub faimoasele arcade ale Bolognei. Magazinul aparține de Piazza Grande, o organizație locală fondată în 1933 în vederea ajutorării persoanelor fără adăpost. Cu sprijin de la Uniunea Europeană, prin intermediul Fondului social european, Piazza Grande a organizat cursul de croitorie care i-a oferit un loc de muncă Fiorellei și i-a readus respectul de sine. Piazza Grande m-a acceptat și mi-a acordat timp și spațiu ca să îmi revin și am profitat de toate oportunitățile pe care mi le-a oferit, spune ea. Am avut o mulțime de probleme, dar întotdeauna mi-am păstrat demnitatea și valorile. În esență, sunt o persoană muncitoare. Eliberarea Fiorella s-a născut într-o familie bogată, dar și-a repudiat originile de la o vârstă tânără. Mamei mele i s-a dezvoltat o tumoare după ce m-am născut. A murit când aveam 13 ani. A fost o poveste complicată. Aș fi putut să am tot ce visam, dar întotdeauna mi-am dorit să fiu liberă. Voiam să îmi trăiesc propria viață. Părinții mei erau extraordinari și voiau să mă răsfețe. Dar atunci pe mine asta nu mă interesa. Este important să-ți respecți familia, este ea de părere acum. Au făcut greșeli cu mine, dar asta s-a întâmplat pentru că aveau probleme. Și erau prea bogați. Fiorella a fugit de acasă ca să se mărite la 16 ani. Tatăl meu mi-a interzis să mă căsătoresc, așa că am fugit la Roma ca să cerem per-

115 Incluziunea socială Piazza Grande m-a acceptat și mi-a acordat timp și spațiu ca să îmi revin și am profitat de toate oportunitățile pe care mi le-a oferit. 113 misiune de la Papa însuși, își amintește ea. Dar cuplul s-a despărțit în mai puțin de un an. S-a îndrăgostit din nou în curând, de data aceasta de un indian american. Dar, la o săptămână după ce Fiorella a aflat că era însărcinată, el a murit într-un accident de avion. Avea aproape 18 ani când l-a născut pe fiul lor, Michele, care a fost diagnosticat cu o boală de inimă congenitală și a murit în spital la doar șase luni. După moartea fiului meu, lucrurile s-au înrăutățit, admite Fiorella. În următorii ani, a călătorit prin lume Australia, Brazilia, Thailanda întotdeauna supraviețuind la limita legalității. Când, în cele din urmă, a fost prinsă, a primit o condamnare la ani grei de închisoare. Totuși, când a fost eliberată, s-a împăcat cu tatăl ei și a început să lucreze în restaurantul acestuia ca bucătăreasă. Apoi, în 1992, într-o dimineață, când Fiorella i-a dus cafeaua, l-a găsit mort. Suferise un atac de cord. Tragedia a aruncat-o în ghearele depresiei. Deși la început a continuat să lucreze, mărturisește că nu trăiam în realitate. Izolându-se de ceilalți membri ai familiei, a început să consume droguri. Heroină, cocaină, metadonă Le-am încercat pe toate. Cum se afunda în datorii, a început să fure pentru a se hrăni și a-și întreține viciul, până ce, în cele din urmă, a rămas fără adăpost. Ajutor prețios la nevoie Primul contact al Fiorellei cu Piazza Grande a avut loc în Lansată la origini în vederea publicării unui ziar care să strângă fonduri pentru persoanele fără adăpost, organizația reunește acum asistenți sociali și avocați de stradă (avvocati di strada) care merg prin oraș și oferă ajutoare concrete (mâncare, îmbrăcăminte și pături) și consiliere. De asemenea, are cam 20 de angajați în cooperativa sa de curățenie și decorațiuni (Fare Mondi), în atelierul de biciclete și în depozitul de haine, care colectează donații și le distribuie persoanelor nevoiașe. Conduce o trupă de teatru și s-a extins și înspre organizarea de activități de formare, oferind mai multe posibilități de găsire a unui loc de muncă persoanelor celor mai sărace și mai excluse din Bologna, mulți dintre ei imigranți și romi. Scopul este ca fiecare să își dezvolte capacitățile și să facă ceea ce poate, spun organizatorii. Lucrătorii de la Piazza Grande m-au găsit în parc, își amintește Fiorella. Nu sunt chiar un om al străzii, așa că m-am hotărât să mă las de droguri. Am făcut-o singură, cu propriile puteri. Am învățat să mă lupt pentru mine însămi încă de când eram în pântecul mamei și am un caracter puternic în închisoare mi se spunea «gheață și foc» din cauza ochilor mei deschiși la culoare. Am văzut prea multe, așa că, înainte de a fi atacată, atac eu. Sunt dură, dar și pătimașă. Valoarea esențială a muncii Piazza Grande i-a oferit speranța de care avea nevoie. După mai multe luni petrecute în spital, cu probleme serioase de ficat și rinichi, ce ar fi putut să îi fie fatale, a reușit în cele din urmă să facă rost de o locuință a ei. Deși încă aveam probleme, Piazza Grande a început să îmi dea de lucru, continuă ea. În 2004 a urmat un curs de noțiuni de bază de croitorie. Când eram mică, bonele mele erau croitorese. Obișnuiam să le privesc. Întotdeauna mi-am dorit să fac și eu asta. Un al doilea curs, urmat în 2006, a învățat-o să identifice hainele vintage și să le transforme în ținute la modă. În cele din urmă, în noiembrie 2007, Il Vestito și-a deschis ușile. Fiorella și asistenta ei, Micaela Ugolini, sunt responsabile de managementul financiar al afacerii, de alegerea pieselor pentru vânzare din îmbrăcămintea donată și de conducerea magazinului, cu ajutorul unei mici echipe de croitori bine pregătiți care efectuează modificări. Sunt fericită cu ceea ce fac acum deși aș putea face un pic mai mult. Dar Piazza Grande a investit în mine și nu pot decât să le mulțumesc, meditează Fiorella. Cu ceva timp în urmă, s-a împăcat cu frații, surorile, nepoții și nepoatele ei, după o lungă perioadă de izolare. Cât a trăit pe străzi, se afla într-un grup de persoane fără adăpost care aveau în comun respectul reciproc și regula nescrisă că fiecare își vedea de treaba lui. Dar nu m-aș întoarce niciodată înapoi cu niciun chip! declară ea. Aveam nevoie să scap de instinctul meu autodistructiv, dar nu de oamenii pe care îi cunoșteam. Este important să păstrezi o atitudine pozitivă. Dacă ai o atitudine pozitivă, poți să îi ajuți și pe ceilalți, și eu încerc să le dau oamenilor o mână de ajutor, în felul meu.

116 114 O mână ridicată, o șansă pentru răscumpărare Allan McGinlay nu este un om rău, dar a cunoscut timpuri grele crescând pe străzile dure din Glasgow. Învârtindu-se în cercuri dubioase, lavârsta de 18 ani făcuse deja unele greșeli și fusese prins în activități de o legalitate îndoielnică. Apoi, viața lui a început să se învârtă în jurul băuturii, scandalurilor în barurile locale și încăierărilor de stradă. Timpul a trecut și s-a trezit în cercul vicios al șomajului și consumului de droguri, sfârșind cu o condamnare la închisoare. A ieșit din închisoare, au mai trecut câțiva ani și o căsătorie fericită i-a oferit puțin răgaz, dându-i un simț al ordinii și al apartenenței, dar ghinionul nu-și spusese ultimul cuvânt. Sentimentul de frustrare s-a instalat când și-a pierdut iarăși locul de muncă. Spirala descendentă părea ireversibilă. Și-a pierdut speranța și a intrat în depresie. Astăzi, spune: Câteodată oamenii au nevoie de o a doua șansă în viață și eu am avut norocul să primesc o a doua șansă. Înțelepciune dobândită prin experiență Proiectul privind consilierea de viață (Life Coaching project), cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, i-a oferit lui Allan a doua șansă. Scopul său era să îi integreze în muncă pe foștii deținuți. Cursanții, foști infractori ei înșiși, erau învățați cum să ofere sfaturi și consiliere altor foști infractori care se întorceau în regiunea Glasgow după timpul petrecut în închisoare. Proiectul l-a ajutat pe Allan să își învingă proprii demoni și să își schimbe complet viața. După ce și-a terminat pregătirea, a fost angajat de Grupul Wise și acum lucrează cu normă întreagă la birourile acestuia din Wishaw, Scoția, ajutându-i pe ceilalți foști infractori. Așa că, acum, Allan este înapoi la închisoare, dar de data aceasta ca să îi ajute pe ceilalți: oameni ca el, care au ajuns la limita de jos și au făcut alegeri nefericite. Se întâlnește cu deținuți care vor fi eliberați în curând și îi ajută să se întoarcă la viața de afară, să își găsească de lucru și o locuință, să acceseze serviciile sociale, îi încurajează și îi îndrumă pe calea cea bună. Modelul de sprijin reciproc, care folosește foști deținuți pentru a ajuta alți foști deținuți, este considerat o modalitate eficientă

117 Incluziunea socială Câteodată oamenii au nevoie de o a doua șansă în viață și eu am avut norocul să primesc o a doua șansă. 115 de stabilire a încrederii, de îmbunătățire a sănătății psihice și emoționale a beneficiarilor, reducând riscul de automutilare și de recidivă. Satisfacția muncii Am avut unele cazuri destul de dificile, explică Allan. Vedem tineri dependenți de droguri, într-o stare critică, lipsiți de speranțe, chiar cu tendințe de suicid. Este tragic, ți se rupe inima, dar avem un sentiment imens de împlinire și de satisfacție atunci când putem ajuta pe unul dintre acești copii să își găsească o locuință și un serviciu. Satisfacția și încrederea în sine sunt secretele noului succes al lui Allan. Proiectul privind consilierea de viață, spune el, a însemnat foarte mult pentru el și familia lui, astfel că astăzi poate spune cu mâna pe inimă că este un om fericit. Dacă nu ar fi apărut acest program, viața mea ar fi scăpat total de sub control. Mi-a permis să devin omul care trebuia să fiu demult.

118 116 Comunicare pentru persoanele cu deficiențe de auz Născut surdo-mut, Mário Greško era doar un prunc atunci când mama lui l-a abandonat într-un orfelinat din Slovacia rurală. De-abia la vârsta de șase ani, când a fost transferat la o școală pentru copii cu deficiențe de auz, a putut să înceapă lunga lui călătorie spre libertate și împlinire. Obișnuiesc să spun că m-am născut de două ori, mărturisește el. A doua oară a fost la șase ani. Înainte de asta nu aveam noțiuni clare. Amintirile mele din vremea aceea sunt aproape inexistente, doar impresii vagi. Știu că mă jucam cu alți copii. Le puteam vedea gurile mișcându-se și știam că asta însemna ceva, dar eram derutat și nu înțelegeam ce se întâmplă. Nu mi-a mai rămas aproape nimic din acea vreme. Depășirea unui început dificil Faptul că a fost transferat la o școală specială însemna că Mário putea să învețe și să înceapă să-și formeze noțiuni clare și specifice. Am învățat limbajul semnelor, spune el, și de atunci am început să am amintiri. Mário a învățat, de asemenea, să citească pe buze și să citească și să scrie. Am ajuns să înțeleg cine și ce eram, spune el, în ce fel sunt diferit de ceilalți și puteam spera la ceva mai bun. Când a venit timpul, s-a mutat în Bratislava, unde a început să lucreze ca ucenic la un croitor. Parte din programa școlii pentru surzi era să înveți o meserie, explică Mário. Am învățat să cos haine, așa că era logic să caut ceva în domeniul croitoriei. Era un început, dar nu asta îmi doream să fac pentru tot restul vieții. Adevăratul meu vis era să lucrez în industria constructoare de mașini. E ușor, pur și simplu iubesc mașinile. O nouă speranță Un prieten i-a spus lui Mário că există un curs special de formare în domeniul tehnologiei informației pentru persoanele cu deficiențe de auz, cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european. Cursul, în cadrul programului EQUAL, includea informații despre noi instrumente software și servicii online pentru persoanele cu deficiențe de auz.

119 Incluziunea socială Faptul că știam să folosesc calculatorul și internetul mi-a deschis tot felul de uși. 117 Surdo-muții se confruntă cu probleme specifice legate de limbaj, spune coordonatorul proiectului EQUAL, Milan Ručkay. Nu este doar o problemă de traducere. Limbajul scris este complet diferit din punct de vedere conceptual față de limbajul semnelor. Citirea și scrierea sunt acte simbolice: literele dintr-un cuvânt corespund unor sunete, cuvintele corespund unor lucruri, acțiuni și concepte. Vedem literele și cuvintele și le auzim în gând. Dar un surdo-mut nu aude cuvinte. Ručkay spune că limbajul semnelor este mai mult o descriere fizică făcută cu ajutorul mâinilor. Este un limbaj autonom, cu o sintaxă și o gramatică particulare. În timpul cursului de formare, Mário a învățat despre servicii online disponibile pentru a ajuta, de exemplu, persoanele care nu aud să înțeleagă mai bine informația scrisă. Mário s-a decis în cele din urmă să investească într-un laptop. A fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată, spune el. Faptul că știam să folosesc calculatorul și internetul mi-a deschis tot felul de uși. Nu există nicio îndoială, Mário a depășit obstacole incredibile, dar nu trăiește în trecut. La vârsta de 30 de ani, cu un loc de muncă bun și un salariu competitiv, își croiește o viață mai bună și un viitor mai bun. Spune că i-ar plăcea să se mute într-un apartament mai confortabil și își caută o parteneră de viață. Să candideze doar fetele de măritat! Lucrurile chiar s-au schimbat pentru mine, spune el. Faptul că am învățat să lucrez cu calculatorul a fost o mutare bună. Sunt bucuros că am avut șansa să o fac. Viața la viteză maximă Dotat cu noi abilități și cu un sentiment nou de încredere, Mário a început să candideze online pentru locuri de muncă și a obținut unul. Acum lucrează la societatea Brose ca operator pe linia de asamblare a automobilelor. Brose este de multă vreme producător de componente pentru industria constructoare de mașini. Sucursala sa din Bratislava produce ansambluri de portiere pentru uzinele Volkswagen, aflate la o distanță de doar câțiva kilometri. Mário nu este singurul surdo-mut care lucrează pe linia de asamblare de la Brose, explică directorul de resurse umane, Ediltrúda Makarová. Avem o politică deschisă privind persoanele cu handicap. Avem persoane surde și persoane care aud și care sunt fluente în limbajul semnelor și pot ajuta cu traducerea când este nevoie. Realitatea este că Mário are excelente aptitudini de comunicare, cu sau fără cuvinte. Reușim cu toții să ne înțelegem. Este un lucrător excelent și deosebit de motivat, cu nimic diferit de oricine altcineva din secție.

120 118 Zâmbiți, vă rog! Pasagerii care coboară în gara din orașul Hässleholm din sudul Suediei trec pe lângă o băcănie elegantă ce etalează în vitrină un asortiment apetisant de brânzeturi. Anne-Lie s Ost & Delikatess, anunță o firmă veselă. Înăuntru, Anne-Lie Thuvesson zâmbește larg întâmpinându-și clienții și îi servește din stocul ei de brânzeturi speciale, ceaiuri și cafele fine, uleiuri și biscuiți de import și diferite sortimente de ciocolată. E ușor de văzut că magazinul este sufletul lui Anne-Lie. L-amdecorateu însămi, cu puțin ajutor din partea surorii și prietenilor mei, declară ea. Podeaua în pătrate albe și negre,rafturile din lemn lustruit,șirurile de cutii colorate toate stau mărturie pentru un simț estetic perfecționist. Și ca totul să fie desăvârșit,magazinul se află lângă apartamentul pe care Anne-Lie îl împarte cu cele două fiice ale sale, Hanna, în vârstă de 17 ani, și Amanda, în vârstă de 16 ani, și cu un motan cenușiu pe nume Fritz. A fost noroc pur că l-am găsit cașicum așa trebuia să fie! Iată visul meu. Sunt foarte satisfăcută de viața mea de acum, spune ea. În vârstă de 52 de ani, divorțată, Anne-Lie a deschis magazinul de delicatese în iulie A fost un gest curajos, după cinci ani de concediu medical,suferind de tulburăricauzate de stres și depresie.șiceea ce afăcut totul posibil,spune Anne-Lie,afost un proiectdesănătate și reabilitare care viza femeile fără loc de muncă care lucraseră în cadrul serviciilor de îngrijire, proiect cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european. Trei decenii de serviciu Anne-Lie aabandonatșcoala la 16 ani și timp de aproape 30 de ani a lucrat ca îngrijitoare în domeniul psihiatric.avea grijă de alcoolicii sub tratament și de pacienții suferind de schizofrenie, înainte să se angajeze la noua secție a spitalului din Hässleholm pentru persoane suferinddedemență. În1991s-acăsătorit, iarîn anii ce au urmats-au născut Hanna și Amanda. Dar căsătoria nu a mers așa cum sperase. Soțul ei era instabil și agresiv,spune Anne-Lie.S-a transferat pe alt post în orașul vecin Bjärnum și, după un divorț dureros și dificil în 1994, și-a dedicat următorii opt ani muncii și fiicelor ei. Apoi, în 2002, nu a mai făcut față stresului. Munca în ture și conflictele cu directorul s-au adăugat la presiunea deja existentă. Era prea mult, explică Anne-Lie. A început să sufere de amețeli, crize de plâns și a devenit agresivă țipând la fiicele ei. Și-a luat liber o lună, dar, la

121 Incluziunea socială Mă simt atât de fericită acum. Mi-aș dori ca toată lumea să aibă aceleași oportunități ca mine. 119 două săptămâni de la întoarcerea la muncă, era din nou în concediu medical. Am stat în pat două zile fără să fac nimic. Doctorii din Suedia numesc această stare depresie, dar mie îmi era greu să accept diagnosticul lucrasem aproape 30 de ani ca îngrijitor psihiatric.locul de muncă nu îmi oferea niciun sprijin, dar nu afost numai asta. Afost operioadă de criză în viața mea. Eram foarte bolnavă. Nu puteam citi niciun ziar, de exemplu, și trebuia să fac eforturi să stau în picioare când spălam vasele. Plângeam încontinuu și mă simțeam foarte furioasă. În primul an de concediu medical nu am făcut nimic: trimiteam fetele la școală și apoi dormeam. Din fericire, Anne-Lie a primit mult ajutor din partea familiei ei. Mergea la un consilier o dată la două săptămâni și i s-au prescris antidepresive. Nu voiam să iau medicamente, admite ea, dar medicul meu mi-a explicat că în creierul meu nu se producea o substanță chimică de care aveam nevoie. Încă iau doze mici, deschiderea magazinului a însemnat totuși un stres pentru mine. O ofertă pe care n-a putut-o refuza Și apoi, după trei ani, a sosit o scrisoare care îi oferea un loc în programulsănătatedurabilă(sustainablehealthprogramme). Număsimțeam în stare, admite Anne-Lie. Dar am simțit că nu puteam refuza, așa că am fost de acord. Programul era conceput în special pentru femei ce lucraseră ca îngrijitoare și se aflau în concedii medicale de durată, propunându-și să le ofere competențe adaptate și cunoștințele de care aveau nevoie pentru a-și găsi un nou rol pe piața forței de muncă. Șapte comunități locale au participat la selectarea candidaților dintre foștii angajați în cadrul serviciilor sociale și de sănătate. Nu aveam un plan prestabilit, spune coordonatorul Per Larsson. Lucram individual cu fiecare persoană, aflând ce își dorea fiecare să facă cu adevărat. Sunt convins că acesta este motivul pentru care a mers atât de bine. Pemăsurăcesedezvolta, amvăzutcăeraunproiectatâtdebunîncât nu trebuia să excludem bărbații, deși majoritatea persoanelor ce ocupă astfel de locuri de muncă sunt femei. Din 2005 până în 2007, proiectul a ajutat 200 de persoane cu o gamă largă de diagnostice atât fizice, cât și psihologice. Obiectivul nostru inițial,ambițios,a fost să reintegrăm 70 % în muncă sau studii, spune Per Larsson. Procentul final a fost 69 % era fantastic. Chiar și dacă numai o persoană ar fi avut succes, tot ar fi meritat! Acest lucru arată că oamenii au puterea interioară necesară dacă au șansa de a o dezvolta. Per a lansat de atunci un nou proiect de reabilitare. Iar unul dintre participanți, Berith Eriksson, lucrează acum în magazinul de delicatese al lui Anne-Lie. A petrecut 23 de ani ca asistentă medicală înainte de reconversia profesională. Esteunmagazinfoartedrăguț, observă ea. Am fost prietene bune, așa că sper că o să am norocul să rămân aici. De fapt, este o poveste amuzantă, adaugă Per. Lui Anne-Lie i-a mers bine și a început o afacere, și acum ajută pe cineva în aceeași situație. Timpul vindecă Anne-Lie este recunoscătoare că i s-a acordat timpul necesar să își refacă viața. Nu toată lumea înțelege, explică ea. Există tendința de a-i grăbi pe oameni. Dar, mulțumităsprijinuluiue, conducătoriiproiectuluiaupututsăne acorde timp suficient. De aceea sunt astăzi aici și mă simt bine. Puternica ei credință religioasă a ajutat-o de asemenea în zilele întunecate.obișnuia să cânte la chitară la școala de duminică din localitate. I-am spus lui Dumnezeu:mălasînmâiniletale.Șitotulaieșitbine. Începândcupașifoartemici perând și-aelaboratplanuldeafaceri. Încă dedinaintesămăîmbolnăvescmăgândeamlabrânzeturi, zâmbește Anne- Lie. Este o idee pe care o am de foarte mult timp. După ce afăcut rost de jumătate din capital de la o organizație care sprijină micii întreprinzători, a reușit să obțină un împrumut suplimentar de la banca din localitate.mai mult de un an a lucrat în alt magazin de brânzeturi din orașul Kristianstad, învățând secretele meseriei de la proprietarul acestuia, Tom Persson. El a ajutat-o să își creeze o rețea de furnizori și să obțină contacte. Magazinul deja are profit. În săptămânile dinaintea Crăciunului, lucrau aici cincipersoane, spune Anne-Lie cu mândrie.cei care călătoresc cu trenul se opresc să cumpereobucată de brânză pentru drum sau ca să ducă acasă. Am clienți noi în fiecare zi. Este singurul magazin de delicatese din oraș și ai multdemerscasăgăseștiprodusesimilarealtundeva. Amvrutsăcreezunloc plăcutundecliențiisăsesimtăbinevenițișicredcăamreușit. Mă simt atât de fericită acum și îmi place să fiu propriul meu șef, spune Anne-Lie. Am o mulțime de prieteni care au fost în aceeași situație ca și mine.mi-aș dori ca toată lumea să aibă aceleași oportunități ca mine. Proiectul m-aajutat atât de mult încât aș vrea ca toată lumea din Suedia să știe mai multe despre el.

122

123 Combaterea discriminării

124 122 Proiectul estonian de integrare își deschide porțile Programul de formare profesională i-a determinat pe oameni să gândească singuri și să nu mai aștepte ajutorul celorlalți, spune Messurme Pissareva. Nu ne spunea ce să facem, dar ne făcea să reflectăm în ce direcție am dori noi să o luăm. Nu mi-a fost greu să învăț, pentru că voiam să le știu pe toate. Acum, îmi doresc să învăț mai mult! Minionă și dinamică, îmbrăcată elegant într-un costum cu pantalon, Messurme este director general al unei agenții imobiliare, Ida-Virumaa Kinnisvara, în localitatea Jõhvi, în nordul Estoniei. Dar, înainte să se înscrie, în 2004, într-un program de formare profesională pentru integrarea neresortisanților în Estonia, cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, viața ei era foarte diferită. Era șomeră, izolată de ceilalți și trăia un sentiment de frustrare. Messurme a crescut în Daghestan, în Uniunea Sovietică, într-un sat de munte de la Marea Caspică, unde familia ei avea o vie. Vorbea limba locală, lezghina, care are un alfabet chirilic și conține elemente de rusă și turcă. Acum douăzeci de ani s-a mutat în Estonia. Fratele ei mai mare ajunsese acolo ca soldat în cadrul armatei sovietice, când statele baltice erau încă parte din URSS. După serviciul militar, s-a hotărât să rămână acolo și să se stabilească în regiune, ceea ce i-a permis lui Messurme pe atunci în vârstă de 17 ani să i se alăture și să meargă la școală în Jõhvi. El spunea că era un cu totul alt tip de civilizație, își aduce ea aminte. La început aveam intenția să mă întorc în Daghestan după terminarea studiilor, dar l-am întâlnit pe viitorul meu soț. Așa că s-a angajat într-o uzină chimică din Jõhvi, unde acum soțul ei, care este inginer, lucrează pentru un producător de utilaje. S-a înscris la un curs seral în Tallinn, studiind mecanica și construcțiile, nefiind descurajată de alegerea ei neobișnuită pentru o tânără în acele vremuri. Dar serviciul era greu, cu schimburi lungi, obositoare, și când s-au născut cel de-al doilea și cel de-al treilea fiu a intrat în concediu de maternitate și a rămas acasă ca să aibă grijă de ei. După șase ani petrecuți acasă cu familia, a început să se simtă din ce în ce mai exclusă și mai subcalificată. Era greu din punct de vedere financiar, deoarece aveam un singur venit, dar nu știam

125 Combaterea discriminării Din punct de vedere psihologic, proiectul m-a învățat că pot face orice. Orice aș vrea, este posibil dacă mă ambiționez. 123 ce să fac ca să mă integrez din nou pe piața forței de muncă după ce rămăsesem în afara ei atât de mult timp. Probleme de limbă Pe lângă lipsa de încredere, principala ei problemă era de natură lingvistică. Messurme studiase în limba rusă. Aproape un sfert din populația Estoniei este de origine rusă iar în Jõhvi, care se află lângă graniță, se află mulți vorbitori de limba rusă. La școală, în Daghestan, avea note bune la limba rusă dar, ajungând printre vorbitori nativi, și-a dat seama că era departe de a vorbi limba rusă fluent și nu știa limba estoniană deloc. Dacă nu vorbești limba locală, este mult mai greu să comunici, pe când, cu cât știi mai multe limbi, cu atât lumea îți este mai deschisă, este ea de părere. Biroul local de ocupare a forței de muncă a îndreptat-o către proiectul cofinanțat de Fondul social european, condus de Centrul de formare Ontika. Acesta i-a oferit nu numai șansa de a învăța limba, dar și de a cunoaște istoria și cultura estoniene, precum și de a dobândi competențe sociale precum redactarea unui CV, depunerea unei candidaturi pentru angajare și tehnici de abordare a interviurilor. Prin discuții, prezentări video și excursii, cu ajutorul unor experți de la avocați la psihologi Messurme și-a recăpătat treptat respectul de sine. După circa trei luni, a găsit un loc de muncă într-o librărie, unde, mai târziu, a fost promovată director. Scopul meu era să dobândesc abilitățile necesare pentru a merge mai departe, spune ea, așa că a început mai multe cursuri pentru a-și îmbunătăți competențele și s-a îndreptat spre domeniul imobiliar. O dată ce își va fi perfecționat cunoștințele de limbă estoniană, plănuiește să studieze dreptul la Universitatea din Tartu sau Tallinn. Simt că am nevoie de mai multe cunoștințe, declară ea cu entuziasm. Jõhvi este foarte diferit de Daghestan. Deși lui Messurme îi este dor de vinul bun din via tatălui ei, mărturisește că a învățat să bea cafea în Estonia. Acum, programul ei zilnic începe cu o ceașcă de cafea băută în liniște în bucătărie după ce cei trei băieți, Vladimir, de 15 ani, Jeugeni, de 8 ani, și Renat, de 7 ani, pleacă la școală. Începe lucrul în biroul său din apropiere la ora 10 dimineața și, ca director al firmei, sarcinile ei includ activități administrative la calculator, relația cu clienții și vizionarea împreună cu aceștia a caselor și apartamentelor din evidența sa. Responsabilitățile ei nu se limitează la vânzarea de imobile. De exemplu, în Kivioli, la 30 de kilometri distanță de Jõhvi, agenția ei colaborează cu o firmă de construcții pentru a transforma un bloc de apartamente tradițional, din piatră, în 44 de apartamente și camere pentru persoanele care vin în Kivioli ca să lucreze în prospera fabrică de confecții. Fără frică de viitor Messurme se temea că, odată ce și-a părăsit locul de muncă, nu va mai găsi niciodată altul. Dar proiectul aschimbat această situație. A învățat-o să privească înainte fără să îi fie teamă de viitor. Când a ajuns în Jõhvi îl cunoștea doar pe fratele ei, dar acum are un cerc larg de prieteni. Cel mai important lucru pe care l-a câștigat afost încrederea în sine. Din punct devedere psihologic, proiectul m-a învățat că pot face orice că nu sunt un jucător slab. Orice aș vrea, este posibil dacă mă ambiționez. Aveam nevoie de un impuls ca să ies din situația în care eram și în cadrul proiectului ni se spunea: «Poți să ofaci!» Știam că voiobține un locdemuncădupă aceea, pentru că proiectul ne-a creat o atitudine pozitivă față de noi înșine. Dacă vrei să realizezi ceva trebuie să muncești mult, confirmă coordonatorul proiectului Eha Korkus. Messurme este unul dintre cele mai bune exemple. A fost un grup minunat de oameni. Ni s-aspus că dacă30%și-ar găsi locdemuncăarfiunrezultat bun, dar, încele din urmă, 60 %aufost integrați. Rezultatele au fost neașteptate și am fost foarte fericiți. Acum derulăm un alt proiect, pentru că locurile de muncă încă își așteaptă ocupanții. Eha este depărere șicăprofesorii au avut de câștigat lafel de mult ca și studenții. Nu tuturor estonienilor le plac rușii, explică ea. A trebuit să ne schimbăm și noi nutoată lumea poate săo facă.

126 124 Integrare profesională Originar din Camerun, Serge Mbami s-a mutat în Irlanda în Acasă viața e grea și e dificil să duci un trai decent, spune el. Eram în căutarea unor perspective mai bune. Cu toate acestea, la început a descoperit că nu reușește să își găsească un loc de muncă. Mi-era greu să îmi găsesc de lucru, spune bărbatul în vârstă de 38 de ani. Era frustrant. Lucram ca voluntar predându-le copiilor, dar nu eram plătit. Pentru a câștiga cele necesare traiului său și al fiului său, Ryan, depindea de ajutorul de la stat. Voiam să fac mai mult, spune el. M-am hotărât să fac cursuri de formare ca să îmi îmbunătățesc șansele. În 2003 a început studiile în vederea obținerii unei diplome în domeniul logisticii și managementului lanțurilor de aprovizionare la Institutul irlandez de management al achizițiilor și materialelor. Aveam ceva experiență în acest domeniu și știam că e genul de muncă potrivit pentru mine, spune el. Pot să fac mai multe lucruri în același timp, vorbesc limbi străine și funcționez bine în condiții de stres. Cursul cu o durată de trei ani a acoperit domenii precum logistică, depozitare, achiziții și managementul lanțurilor de aprovizionare. Totuși, la terminarea studiilor, încă avea dificultăți în a-și găsi un loc de muncă. Chiar și cu diploma nu îmi găseam de lucru pentru că nu aveam destulă experiență. În Irlanda experiența este foarte importantă. Stagiu într-un mediu profesional Apoi a auzit despre stagiul de formare al FÁS (Autoritatea Națională de Formare și Ocupare a Forței de Muncă din Irlanda) în domeniul administrării logisticii lanțurilor de aprovizionare. Era exact ceea ce căutam, spune Serge. Cursul, cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, consta în 22 de săptămâni de ore de predare la clasă, urmate de stagii practice în întreprinderi. Serge a obținut o calificare profesională recunoscută Certificatul avansat în domeniul logisticii lanțurilor de aprovizionare nivelul 6 FETAC și, încă și mai important, a făcut un stagiu practic de 16 săptămâni la SerCom Solutions, o filială a DCC din Limerick, specializată în achiziții, logistică, depozitare

127 Combaterea discriminării Pot să trimit bani acasă și acest lucru reprezintă un mare ajutor pentru ei. Mă simt mai în siguranță și mă pot relaxa fără să îmi fac griji pentru ce va aduce viitorul. 125 și distribuție internaționale integrate pentru articole electronice, de telecomunicații și de folosință îndelungată. Întreprinderea operează ca partener global în domeniul managementului resurselor și lanțurilor de aprovizionare pentru mulți dintre liderii mondiali în tehnologie și telecomunicații, precum și în calitate de distribuitori și comercianți cu amănuntul. După ce și-a încheiat pregătirea, i s-a oferit un post permanent în cadrul companiei. Începusem unele proiecte în timpul stagiului de practică, implementând un nou contract cu o companie americană care dorea să se extindă în Irlanda și Europa. Compania mi-a oferit un post pentru a-mi termina treaba. Munca lui implică acum toate aspectele logisticii, de la licență, expediere, producție, depozitare și până la livrarea finală. Am o experiență internațională, explică el. Lucrez cu clienți din țări europene, din Orientul Mijlociu și din Africa. Îmi place cu adevărat să lucrez în această companie. E minunat să faci parte dintr-o echipă. Obținerea unui loc de muncă stabil a contat mult, spune Serge, îmbunătățindu-i calitatea vieții. Siguranța sporită înseamnă că nu mai trebuie să-și facă griji legate de întreținerea fiului său și că își poate ajuta familia din Camerun. Pot să trimit bani acasă și acest lucru reprezintă un mare ajutor pentru ei. Mă simt mai în siguranță și mă pot relaxa fără să îmi fac griji pentru ce va aduce viitorul, adaugă el. Acum îmi place viața în Irlanda. Este o țară foarte primitoare, subliniază el. Irlandezii știu să te facă să te simți bine. Niciodată nu poți sta lângă un irlandez fără să ai o conversație cu el. Deși plouă foarte mult, râde el. În timpul liber îi place să se îngrijească de sănătate, mergând la sală și făcând jogging. Ador să mă uit la fotbal, spune el, sunt un mare suporter al lui Arsenal. Totuși, Serge susține că nu se culcă pe o ureche și că va continua să studieze domeniul comercial. Întotdeauna vreau să realizez mai mult. Vreau ca fiul meu să fie mândru de mine.

128 126 Drumul spre înalta societate Îmi iubesc locul de muncă pentru că îmi oferă stabilitate și posibilitatea să învăț lucruri noi, spune Amparo Navaja Maldonado, din Sevilia, Spania. Vorbind în holul hotelului de lux unde lucrează, femeia în vârstă de 30 de ani pare a avea o atitudine pozitivă și mulțumită. Cu toate acestea, nu cu mult timp în urmă, se afla într-o situație diferită. Pentru că terminase ciclul de studii obligatoriu cupuține calificări, nu a putut decât să lucreze, din când în când, ca femeie de serviciu. Viața mea se blocase pe o singură direcție, spune ea. De fapt, nu aveam nimic stabil făceam doar curățenie din când în când.aveam un contractdedouăluni într-un loc, apoi câteva zile de lucru în alt loc, dar erau perioade lungi când nu aveam de lucru. Amparo a crescut într-o familie numeroasă de origine romă. Părinții ei își câștigau existența călătorind dintr-o piață în alta vânzând fructe o viață pe care ea a perceput-o ca fiind grea și nesigură. Când ea și soțul ei, Juan Manuel Gallego, au avut primul copil, Marco, cu doar cinci ani în urmă, a început să își dea seama că voia mai multă siguranță pentru familia ei. Voiam să fac altceva și să îmi schimb situația, spune ea, voiam o carieră și să fiu în stare să mă întrețin pe mine și pe copiii mei. Fără un venit fix, tânăra familie locuia în casa părinților lui Amparo împreună cu cei patru frați ai ei ceea ce însemna o lipsă acută de spațiu. Era greu. Locuiam cu părinții mei, cu un bebeluș și cu soțul meu, spune ea, nu aveam intimitate și din cauza aceasta relația noastră a devenit tensionată. Sprijin adecvat Ajutorul a sosit când a aflat de cursul de formare ACCEDER prin intermediul unui centru local de ocupare a forței de muncă. Cursul, cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, avea drept scop lupta împotriva discriminării comunităților rome și ajutorul acordat persoanelor de etnie romă în vederea accesului la formarea și educația de care aveau nevoie pentru a obține un loc de muncă permanent. Operațional din anul 2000, în primii șase ani a ajutat peste de persoane să obțină contracte de muncă pe tot teritoriul Spaniei.

129 Combaterea discriminării Viața mea s-a schimbat foarte mult, acum că am un loc de muncă. Am reușit să obțin un credit ipotecar. 127 Cursul le permite persoanelor care îl urmează să obțină competențele și experiența necesare pentru a accesa locuri de muncă vacante, prin intermediul unor programe de formare profesională flexibile. Cursurile îmbină aspectele practice cu cele teoretice și sunt personalizate. Amparo s-a pregătit pentru meseria de cameristă și a făcut practică într-un hotel din Sevilia. Cursul mi-a oferit o calificare în plus care să mă ajute să obțin un loc de muncă, spune ea. Dar, și mai important, continuă ea, formarea i-a consolidat respectul de sine și încrederea. Am văzut că aveam mai multe opțiuni. Mi-a deschis multe uși. Funcție de supraveghere La puțină vreme după terminarea cursului, în 2004, a obținut un contract de muncă pentru postul de cameristă la un hotel.patru ani mai târziu s-a transferat pe un post la unul dintre cele mai mari hoteluri din oraș,unde are un contract permanent și a fost promovată într-o funcție de supraveghere. Acum răspunde de o mică echipă de cameriste, programând rotația schimburilor și asigurând menținerea standardelor. Amparo spune că unul dintrelucrurile pe careleapreciază celmai mult în munca ei sunt colegii cu care lucrează: Este minunat să faci parte dintr-o echipă profesionistă. La nivel personal,stabilitateapoziției ei la hotel apermis tânărului cuplu să își cumpere propria casă. Având în vedere venirea pe lume a ultimului membru al familiei, Adrian, la începutul lui 2008, schimbarea norocului lor a venit chiar la timp. Viața mea s-a schimbat foarte mult, acum că am un locdemuncă. Am reușit să obțin un credit ipotecar, spune Amparo. Acum avem propria noastră casă și mă simt în siguranță din punct de vedere financiar.

130 128 Dorința de a se descurca de unul singur Când Abshir Abukar a început să lucreze într-unul dintre cele mai importante centre de vânzare a produselor de grădinărit din Suedia, nu știa prea multe despre plante sau unelte și era chiar alergic la polen. Dar a învățat repede și acum are un rol complex care implică administrarea stocurilor, asistarea clienților și lucrul în echipă. De fapt, acesta s-a dovedit a fi un rol important pentru tânărul de 25 de ani. Abshir avea 17 ani când familia lui s-a mutat în Malmö, în Suedia, din Etiopia, în Fiind o persoană sociabilă și plină de viață, voia să se implice pe deplin în viața țării sale de adopție. Cu toate acestea, la început i s-a părut dificil. A fost un adevărat șoc cultural, spune el. Totul era diferit de ceea ce îmi imaginasem și mă simțeam un străin. Multe lucruri erau derutante. La început s-a dus la o școală de limbi pentru a învăța suedeza, iar tatăl lui, profesor, care se mutase în Suedia cu cinci ani înainte de restul familiei, voia ca Abshir să își continue studiile. Dar eu nu voiam. Ar fi trebuit să iau sistemul educațional de la început, spune Abshir. De aici s-au iscat tensiuni. Conflictul cultural dintre fondul musulman strict al familiei sale și societatea mai liberală în care Abshir voia să se integreze nu au făcut decât să accentueze tensiunea. Voia să fie independent și să se descurce de unul singur. Dar nu știam cum să găsesc de lucru sau altceva, spune el. A lucrat din când în când, făcând curățenie sau ca îngrijitor pentru copii cu handicap. Am lucrat așa cu fracțiune de normă timp de doi ani și jumătate, dar nu câștigam destul, își aduce el aminte. Neavând un serviciu stabil, nu își putea permite să se mute de acasă și să își ia o locuință proprie. Eram încă întreținut de părinți. Și, cu 10 frați și surori mai mici, acasă nu era spațiu suficient. Aveam și o prietenă la vremea respectivă și voiam mai mult spațiu, spune el. La un moment dat, ajunsese chiar să doarmă în dulapul din magazinul mamei sale. Obținerea de competențe valoroase Un program pentru tineri, denumit Orașul nou (New City), l-a ajutat să își schimbe viața. Condus de o organizație a comunității locale, Drömmarnas Hus, și cofinanțat de Uniunea Europeană prin

131 Combaterea discriminării A fost un adevărat șoc cultural. Totul era diferit de ceea ce îmi imaginasem și mă simțeam un străin. Multe lucruri erau derutante. 129 intermediul Fondului social european, proiectul oferă consiliere, formare profesională și activități culturale și de dezvoltare pentru persoanele care nu sunt integrate pe deplin în societate. Mulțumită acestui program, Abshir s-a pregătit profesional, a obținut competențe sociale și a învățat cum să se prezinte. De asemenea, a efectuat un stagiu de practică la centrul de vânzare de articole pentru grădină, care a condus ulterior la dobândirea unui post permanent. Îmi place cu adevărat munca mea, spune el. Mai ales să îi ajut pe clienți și să lucrez în echipă. Un loc al său A reușit să aibă propriul apartament și a învățat să fie mai independent. Multe lucruri sunt diferite acum datorită cursului, spune el. Am propriul meu loc. Mi-am luat și permisul de conducere și am propria mașină. În afara serviciului, are o viață socială activă. Pasiunile lui sunt sportul și dansurile, joacă fotbal regulat și exersează salsa chiar și de trei ori pe săptămână. Acum, Abshir este mulțumit de viața lui. Și mă înțeleg și mult mai bine cu părinții mei. Până și tatăl meu e fericit. Siguranța pe care a câștigat-o având un loc de muncă permanent înseamnă că Abshir își poate face planuri de viitor. El și prietena lui, Shanka, fac planuri de nuntă pentru anul viitor. Și apoi vreau să întemeiez o familie. Una mare, avertizează el.

132 130 Cunoașterea înseamnă putere Când era mică, Khadija Majdoubi nu visa altceva decât să aibă propriul salon de coafură. Un timp și-a îndeplinit acest vis în țara ei de origine, Maroc, dar când s-a mutat în Țările de Jos, s-a întâmplat o tragedie și viața ei s-a întors cu susul în jos. Soțul ei a murit când ea era însărcinată cu gemeni. Șocul a fost incomensurabil iar copiii s-au născut prematur. Următorii ani i-a petrecut având grijă de ei și de copiii prietenilor ei. Având o familie de întreținut și încă adaptându-se la viața într-o altă țară, Khadija trebuia să se bazeze pe ajutorul de la stat. Având doar cunoștințe de bază de olandeză, îi era greu să găsească chiar și cel mai nepretențios loc de muncă, ca să nu mai vorbim de începerea unei afaceri. Drumul spre redresare Nu e ușor să crești copii de una singură, spune Khadija. Mi se părea că fiecare zi este atât de plină încât nu mai aveam timp de altceva. De exemplu, era o mare problemă să caut de lucru. La biroul local al serviciilor sociale, Khadija a aflat despre un curs de formare gratuit pentru femei fără loc de muncă confinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european. Cursul m-a ajutat să îmi împlinesc visul, începând cu îmbunătățirea cunoștințelor de limbă, explică ea. Acesta a fost un lucru foarte important și m-a ajutat să mă simt mai bine cu mine însămi. VONK este un centru de muncă și educare pentru locuitoarele districtului Zeeburg din Amsterdam. Programul ajută femeile, indiferent de nivelul de educație, experiență sau origine. Acesta oferă informații și recomandări și le ajută să își găsească un loc de muncă, să se pregătească și să obțină prestații de protecție socială. În mod general, oferă sprijin pentru integrare și bunăstare. VONK cooperează de asemenea cu alte agenții olandeze și locale, cu organizații ale femeilor și instituții din domeniul serviciilor sociale. A te simți bine cu tine însăți Unul dintre cele mai dificile obstacole cu care se confruntă femeile după perioade lungi de șomaj este lipsa de încredere. Prin urmare,

133 Combaterea discriminării Am mai fost coafeză, când locuiam în Maroc. Dar nu am crezut niciodată că voi reuși să fac asta aici, să îmi deschid propriul salon. 131 cursul de formare include ședințe special concepute pentru a consolida respectul de sine și atitudinea pozitivă. Am învățat să comunic mai bine, spune Khadija, și am înțeles mai bine cum merg lucrurile atunci când deschizi o afacere. Primul lucru pe care îl aveam de făcut era să găsesc un loc de muncă. Devenisem dependentă de ceilalți. Trebuia să îmi revin. Personalul organizației VONK a sprijinit-o pe Khadija în căutarea unui loc de muncă și, cu ajutor și încurajări din partea prietenilor și a familiei, în cele din urmă s-a angajat la un coafor din localitate. Primele persoane cărora m-am adresat pentru un loc de muncă erau reticente, explică ea. Nu sunt de aici, nu arăt ca ceilalți și nu eram capabilă să mă exprim așa cum aș fi dorit. Oamenii de la VONK m-au ajutat să mă impun. N-am crezut niciodată că voi reuși să fac acest lucru Odată întoarsă la lucru, Khadija a reușit să pună bani deoparte. Până la urmă, a putut să economisească destul ca să își poată împlini visul din copilărie. În aprilie 2009 a deschis propriul salon de coafură nu departe de casa ei din Amsterdam. Am mai fost coafeză, explică ea, când locuiam în Maroc. Este ceea ce îmi place să fac și sunt bună în meseria asta. Dar nu am crezut niciodată că voi reuși să fac asta aici, să îmi deschid propriul salon. Khadija spune că programul de formare profesională VONK și asistența individuală au ajutat-o să se regăsească și că au schimbat în mai bine viața ei și a copiilor ei. Sunt cu adevărat bucuroasă că am urmat cursul, spune ea. Este motivul pentru care sunt astăzi aici.

134 132 Putere în diversitate Născută în Esslingen, lângă Stuttgart, Cornelia Schultheiss a studiat lingvistica și apoi a lucrat o perioadă pentru unul dintre liderii mondiali în producția de automobile, în Berlin. Angajată inițial ca traducătoare, Cornelia s-a evidențiat propunând și dezvoltându-și propriul serviciu specializat în interiorul companiei, oferind formare interculturală pentru a ajuta personalul provenit din toată lumea să lucreze împreună. Europa este un loc de întâlnire pentru atât de multe popoare și culturi, spune ea. Este un izvor de oportunități, dar în același timp și o provocare. Lucrând într-o companie foarte mare și variată, Cornelia și-a dat seama că munca de echipă înseamnă mai mult decât să te conformezi unor instrucțiuni. Oamenii din țări și culturi diferite au obiceiuri și așteptări diferite și nu se înțeleg întotdeauna, chiar și când vorbesc aceeași limbă. Din nefericire, compania pentru care lucra a suferit schimbări radicale și, în 2007, restructurarea a obligat-o să aleagă între a-și păstra locul de muncă sau a rămâne în orașul ei preferat. A ales Berlinul, unde trăia de 15 ani împreună cu partenerul ei. A fost o decizie grea, spune ea. Părăsirea locului de muncă însemna a începe o carieră nouă, a găsi ceva de făcut. S-a hotărât să își înceapă propria afacere în calitate de consilier și instructor intercultural, dar, deși vedea o piață potențială pentru specialitatea ei, nu știa cum să o exploateze, neavând experiență proprie în crearea unei companii. Sfaturi concrete Proiectul Inițiativa umană II (Human Venture II), cofinanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Fondului social european, i-a oferit o importantă perspectivă asupra a ceea ce înseamnă să începi o afacere, precum și sfaturi concrete cu privire la regulile și reglementările comerciale. Programul, care a operat din august 2006 până în septembrie 2008, își propunea să îmbunătățească capacitățile participanților de a-și începe propria afacere și includea discuții de grup, ateliere și sesiuni de formare. Activitățile acopereau subiecte diverse legate de constituirea unei companii, ajutând-o pe Cornelia să își pregătească propriul început. Am obținut o mulțime de informații